Luni, 20 noiembrie 2011  
S Grigore Decapolitul, c (+ 842). S Proclu, aep (+...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

Cuvânt înainte

Importanța studierii Patrologiei în pregătirea viitorilor preoți și în îmbogățirea tezaurului de cunoștințe teologice ale clerului și credincioșilor noștri, este demonstrată de faptul că Patrologia stă la temelia Teologiei creștine, elaborată pe baza aprofundării Sf. Scripturi de către Sfinții Părinți ai Bisericii din primele opt veacuri. Scrierile patristice constituiau și constituie succesiunea sau moștenirea apostolică, adică tezaurul Sfintei Tradiții, de neprețuită valoare pentru viața Bisericii și a fiecărui creștin (Preot profesor, doctor, Ioan G. Coman, Patrologie , vol. l, București, 1984, p. 14). Pentru tinerii teologi, Patrologia oferă idealul sacerdotal cunoscut prin studierea Sf. Părinți care au fost prin excelență doctori, apologiști, sfinți, într-un cuvânt, adevărați preoți (F. Cayré, A. A. Précis de Patrologie, Tome premier, Livres l et II, Paris-Toumai-Rome, 1927, p. XVI).

Patrologia este înrudită cu toate disciplinele Teologiei. Ea cuprinde în lucrările Sf. Părinți istoria dogmelor, istoria sinoadelor, dar nu se confundă cu nici una dintre ele și nici cu hagiografia, deși mulți dintre Părinții studiați au fost și sfinți. Ea nu este o anexă a istoriei bisericești ori a altei discipline, ci un izvor și o sursă a majorității disciplinelor teologice.

O importanță deosebită prezintă Patrologia pentru istoria culturii bisericești, oferindu-ne materialul principal al majorității disciplinelor teologice pentru primele opt veacuri ale erei creștine și, îndeosebi, pentru istoria Bisericii, istoria dogmelor, a exegezei biblice, a elocinței sacre, moralei, asceticii, cateheticii, liturgicii, dreptului canonic și istoriei religiilor.

Punându-ne la îndemână comorile bogate ale Sfintei Tradiții, Patrologia este, prin însăși esența ei, studiul Sfintei Tradiții, izvorul revelat al credinței noastre, fiindcă Sf. Părinți au scris și au predicat sub inspirația Spiritului Sfânt.

Pentru știința istorică profană și pentru istoria Filosofiei, Patrologia este depozitara unor considerabile informații cu care se completează fericit tablourile succesive ale vieții sociale și îmbogățește spiritualitatea creștină și cultura mondială de aproape 19 veacuri. Înșiși Sf. Părinți, în marea lor majoritate, au fost oameni de știință, o știință divino-umană, iar produsele literare patristice reprezintă procesul de tranziție între două lumi, două civilizații și două literaturi pe care le exprima: cea antică și cea medievală. De altfel, întreaga literatură a Evului Mediu este, în cea mai mare parte, o sistematizare și un comentar al literaturii patristice. Școlile catehetice de la Alexandria, Antiohia, Roma, Ierusalim, Cezareea, Edesa, Nisibis (Iran) prin personalitatea dascălilor lor, au îmbogățit considerabil patrimoniul culturii universale.

Ca disciplină istorică, Patrologia (numele i l-a dat prima dată teologul luteran Iohannes Gerhard (+ 1637) în opera să Patrologia (= Istoria literaturii teologico-bisericești până în Evul Mediu) ce face parte integrantă din istoria creștinismului și a Bisericii, ocupându-se de viața și operele Sf. Părinți. Unii dogmatiști din secolul al XVII-lea, pentru a desemna învățătura Sf. Părinți, au introdus termenul de Theologia Patristica. Cum însă viața, operele și ideile Sf. Părinți formează un singur tot, păstrarea și folosirea celor doi termeni: Patrologie și Patristică nu creează nici un inconvenient.

În zilele noastre mișcarea ecumenică în urma hotărârilor Conciliului Vatican II (1962-1965) a luat o mare dezvoltare în scopul refacerii unității bisericești sub toate aspectele. Cunoașterea corectă a Patrologiei ne oferă perioada istorică a Bisericii una și nedespărțită - care a dat structurile liturgice fundamentale comune, și astăzi, imensei majorități a creștinilor -, a păstrat și tălmăcit învățătura Mântuitorului în chip unitar, păstrată în cărțile Sfintei Scripturi al cărei canon a fost fixat după mesajul apostolic cristalizat în practica liturgică. În același timp, Sf. Părinți, atât cei din Rasărit cât și cei din Apus, au apărat cu curaj și zel unitatea doctrinară și canonică a Bisericii, manifestându-și public atașamentul și supușenia față de conducerea legitimă lăsată de Mântuitorul lui Petru și urmașilor lui, patriarhii Romei Vechi. Studiul Patrologiei ne oferă un mare număr de date, mărturii, prin care Sf. Părinți recunosc, afirmă, se supun și apelează la autoritatea jurisdicțională supremă a Papilor de la Roma în definirea și rezolvarea unor controverse și conflicte dogmatice sau canonice survenite în viața diferitelor comunități bisericești din acea perioadă. De altfel, și cele șapte sinoade ecumenice din perioada patristică, prezidate de Papa sau delegații săi, au adus hotărâri decisive pentru păstrarea neștirbită a ortodoxiei catolice, la unitatea Bisericii. Calendarele bisericești, atât catolice cât și ortodoxe, consemnează numele multor Sf. Părinți din acea perioada, cinstiți de întreaga Biserică creștină și după separarea dureroasă și regretabilă a Bisericii bizantine de cea romană, în anul 1054. Prezenta acestor Sf. Părinți răsăriteni și apuseni, și astăzi în aceste calendare, este o mărturie indiscutabilă a unității Bisericii lui Cristos - una și nedespărțită -, sub toate aspectele, până în anul 1054.

Pentru poporul român, studiul Patrologiei arată rolul creștinismului în formarea și devenirea sa ca ramură a creștinismului latin, în această parte a Europei, contribuția sa considerabilă prin Sf. Părinți ieșiți din rândul strămoșilor noștri daco-romani: Sf. Ioan Casianul, Sf. Gherman din Dacia Pontică, Sf. Niceta al Remesianei, Fericitul Dionisie cel Smerit, călugării sciți de la mănăstirea Tomis (Constanța) și alții, la îmbogățirea patrimoniului culturii creștine universale.

Considerăm că aceste adevăruri, exprimate de noi aici, vor constitui un prilej fericit pentru viitorii cititori ai acestei lucrări, de a medita și concluziona că refacerea unității bisericești a poporului român cu Biserica Romei, mama noastră de sânge și de credință, este calea sigură a consolidării unei vieți trainice, pașnice și înfloritoare pe aceste străbune plaiuri românești, cât și a fericirii veșnice, pe care ne-o dorim cu toată ființa noastră de călători vremelnici în această lume.

Acest tratat de Patrologie este rodul muncii intelectuale a doi slujitori ai Bisericii noastre din trecut, cărora li s-a adăugat și modesta contribuție a subsemnatului, continuator în această disciplină al celor doi coautori anteriori, foști profesori ai Academiei Teologice Române Unite din Blaj, părinții Dr. Ioan Vesa și Dr. Septimiu Todoran.

Un exemplar din cursul lor de Patrologie, dactilografiat în 1941 de studentul-teolog anul I Ghib Vasile și apoi șapirografiat în septembrie 1941, la Deva, de studentul-teolog an I Drăganu, a fost păstrat cu multă grijă de părintele Marina Ioan-Vlădicu, din Apșa de Mijloc - Maramureș (azi Ucraina Subcarpatică), absolvent și el al Academiei Teologice din Blaj, prin bunăvoința căruia a intrat subsemnatul în posesia lui.

Păstrez cu scumpătate amintirea celor doi părinți profesori coautori, foști profesorii mei în Academia Teologică Română Unită din Blaj în anii 1942-1948, considerând această lucrare comună ca un omagiu adus memoriei lor. Îmi exprim, de asemenea, recunoștința mea celor doi studenți teologi care au dactilografiat și șapirografiat manuscrisul în anul 1941, pentru ca astfel să ajungă până la mine, prin Părintele Marina Ioan-Vlădicu, azi ieromonah franciscan, exprimându-i și Sfinției Sale profunda mea recunoștință.

Cluj-Napoca, 19 mai 1995

Preot prof. dr. IOAN M. BOTA




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact