Duminica, 19 noiembrie 2011  
S Abdia, pf (+ sec VI îCr). S Varlaam, m (+ sec II...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA IV
MARII CONTINUATORI Al SFINȚILOR PĂRINȚI

Capitolul VIII

SECOLELE XV-XVII

PERSONALITĂȚI DE DUPĂ REFORMA BISERICII

4. SFÂNTUL IOAN AL CRUCII (1542-1591)

Viața Sf. Ioan al Crucii nu poate fi înțeleasă dacă este izolată de viața să interioară, căci astfel i se clarifică și opera doctrinală care, în parte, este o sistematizarea experiențelor sale personale. Cei 49 de ani câți i-a trăit se pot împarți în trei perioade: l. perioada pregătirii, așteptând lumina; 2. perioada de ascensiune sau de realizare în singurătate a luminii primite; 3. perioada strălucirii prin lucrări exterioare și scrieri.

Născut la Fontiberas (Vechea Castilie), în 1542, dintr-o familie nobilă, dar ruinată, Ioan de Yopez încercă din tinerețe diferite meserii (țesător, ceaprăzar, sculptor), făcând bune studii de gramatică și umaniste într-un colegiu iezuit din Medina (1556-1562). Puțin după aceea, a fost trimis la Salamanca pentru studii teologice (1564-1568) și urmă cursurile universității. Fiind hirotonit preot în 1567 la Medina, a avut atunci prilejul unei întrevederi cu Sf. Tereza de Avila, care i-a împărtășit proiectele ei de a reforma viața călugărițelor carmelite. De îndată a fost cucerit de această măreață întreprindere ce corespundea cu propriile sale aspirații spre un gen de viață perfectă. Punerea ei în practică o făcu curând. În anul următor, tânărul preot făcu mai mulți pași pe calea sfințeniei și, în zece ani, ajunse la cele mai înalte culmi. În 1568, cu permisiunea superiorului general, se deschise un noviciat al reformei la Durvelo din care făcu parte și abatele Medinei. Părintele Ioan de Sfântul Matei deveni de atunci Părintele Ioan al Crucii. Aici se ocupă de formarea novicilor, apoi, mai târziu, în colegii, de studenții ordului iezuit. La cererea Sf. Tereza, a fost numit confesor carmelitelor de la mănăstirea Întruparea Domnului de la Avila, în mai 1572, unde a rămas până în 1577, făcând progrese interioare împreună cu fiicele sale sufletești, intrând în unirea transformantă. În acești ani de retragere, are loc războiul ușuraților care ajută puternic Ordul în Spania, fără să-l tulbure pe Sf. Ioan al Crucii. Dar, în noaptea de 3/4 decembrie 1577, a fost scos din singurătatea să, din ordinul superiorilor iezuiți liniștitori, și închis într-o chilie întunecoasă șapte luni. Suferințele fizice și morale îndurate, unite cu încercările supranaturale, au determinat purificarea sufletului său și l-au introdus în acea unire transformantă cu Dumnezeu. Atunci a scris strofele de profundă gândire teologică inspirate din cântecul ale cărui comentarii vor deveni operele sale. După eliberarea sa, a fondat o provincie reînnoită, iar părintele Ioan al Crucii a fost numit provincial al acesteia, apoi rector al Colegiului teologic din Baiza, abate al Granadei, vicar provincial, din nou abate al Granadei (1587-1588) și, în fine, abate al Segoviei (1588-1591). În toată această perioadă, el se ocupă de problemele administrative absorbit de viața interioară, fapt pentru care primul general, P. Deria, ce avea alte vederi asupra reformei, superior autoritar, îl scoase din sarcinile avute. Muri în 14 decembrie 1591 cerând lui Isus să-i permită să sufere și să fie disprețuit, ceea ce s-a chiar împlinit, căci a murit ca simplu călugăr în dizgrație într-o mănăstire din Andaluzia, la Ubeda.

El a ilustrat cu viața sa doctrina pe care a lăsat-o ca moștenire în cărțile sale. Mulți ani, scrierile Sf. Ioan al Crucii au fost cunoscute numai în Ordul carmeliților. După prima lor ediție, 1618, ele au străbătut întreaga Biserică și au stabilit autoritatea să doctrinală, recunoscută prin canonizarea din 1726 și proclamată solemn de Pius al XI-lea în 1927, când a fost declarat Doctor al Bisericii.

Opera. Noaptea întunecată comentează un cântec, de opt strofe, cunoscut după primul vers: în timpul unei nopți întunecoase... Alte doua strofe, scrise în 1584, comentează, de asemenea, doua cântece: primul de patru strofe, al doilea de patruzeci de strofe, completând gândirea autorului (Ricarda Maria Terschak, Sf. Ioan al Crucii, Noaptea întunecată, traducere, Sibiu, 1991).

Cartea Urcușul Carmelului are ca obiect purificarea activa a sufletului și mortificarea simțurilor. Simțurile sunt piedică în calea Spiritului lui Dumnezeu și cauzează multe pagube: oboseală, suferință, orbire, necurăție, răceală, ceea ce impune mortificarea după un frumos plan de ascetism propus de Sf. Doctor. Cărțile 11-111 ale acestei opere tratează noaptea întunecoasă activa a sufletului, considerată în partea lui rațională ce cuprinde: priceperea, memoria, voința. Prin credință, speranță și iubire fiecare din aceste facultăți este purificată, ajungându-se până la unirea cu Dumnezeu și bucuria de a-L avea prin grația divină, obținută prin exercițiul credinței, speranței și iubirii, exercițiu prin care se purifică simțurile și se realizează cea mai Înaltă curățire a sufletului, primind grațiile cele mai înalte. În Flacăra vie a iubirii Sf. Ioan al Crucii comentează elocvent și entuziast, doar în patru strofe, sentimentele unui suflet ajuns la unirea transformantă. Scrierea ne face să cunoaștem starea sufletelor transformate, dezbrăcate de orice preocupări lumești și oarecum spiritualizate.

Cântecul spiritual este un alt comentariu, de patruzeci de strofe, scris după eliberarea să din chilia întunecoasă și definitivat, spre anul 1584, la cererea stareței carmelitelor din Beas, Ana lui Isus, în care tratează unirea mistică, arătând mai întâi dispozițiile pe care le cere această, apoi logodnele, încredințările spirituale cu preparative imediate și, în fine, unirea însăși, sau căsătoria spirituală. Doctrina mistică a Sf. Ioan al Crucii, eminent doctor mistic, se adresează îndeosebi sufletelor avansate în contemplare, în practicarea virtuților pe care o concepe ca o atenție generală și afectuoasă a lui Dumnezeu, o cunoaștere generală și plină de iubire a lui Dumnezeu. Această contemplare este, pe de o parte, foarte simplă, iluminând și întărind credința, iar pe de altă parte, cuprinzând, sesizând cu forță voința. În spiritualitatea Sf. Ioan al Crucii se disting două căi: una ascetică, alta mistică, conducând fiecare, prin mijloace proprii, la perfecțiune; activul și pasivul nu sunt doua stări distincte, ci două aspecte ale unei singure și unice căi ale sfințeniei, ale unirii transformante. Această treaptă a desăvârșirii este precedată de calea curățitoare, apoi de cea iluminativă (starea sufletelor ce primesc grafii mistice, chiar foarte elevate, dar inferioară unirii transformante) și, în fine, treaptă unirii transformante. Prin noaptea întunecată, Sf. Ioan al Crucii cere purificarea simțirilor și a sufletului prin exercițiul virtuților teologice, cu ajutorul rugăciunii și al meditației, detașându-ne treptat de tot ceea ce este străin de Dumnezeu și făcându-ne apți să primim unirea transformantă ce presupune o asimilare morală perfectă a spiritului cu Dumnezeu, înlăturând orice preocupări, bunuri particulare (= Nimicul) ce ar putea împiedica sufletele noastre să se conformeze perfect voinței lui Dumnezeu (Totul), să se supună, real și total, Spiritului Sfânt, ale cărui șapte daruri se răspândesc în suflet fără nici o piedică, într-o pace continua, fiind într-o comunicare directă cu înțelepciunea lui Dumnezeu care a primit sufletul într-o îmbrățișare de dragoste. pacea deplină va fi atinsă când întreg sufletul sensibil va asculta de spirit, iar acesta nu-l va domina cu adevărat pe celălalt, până nu va fi el însuși purificat deplin. Această este împreunarea, unirea transformantă, adevărată spiritualizare a întregii activități a omului, în care facultățile și operațiunile lui devin mai mult divine decât umane, forțele câștigă o admirabilă aptitudine de a cunoaște, fără efort, tot ceea ce ni se oferă din ordinea superioară: voința îmbrățișată de dragoste devine în întregime divină și se identifică cu voința lui Dumnezeu.

Prin această doctrină, Sf. Ioan al Crucii a reformat pe carmeliții dominicani, dând credincioșilor un model eficient de viață contemplativă.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact