Luni, 20 noiembrie 2011  
S Grigore Decapolitul, c (+ 842). S Proclu, aep (+...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA IV
MARII CONTINUATORI Al SFINȚILOR PĂRINȚI

Capitolul V

BISERICA ORTODOXĂ BIZANTINĂ ÎN SECOLELE XI-XIV

După Marea Schismă din 1054, creștinismul bizantin s-a orientat de fapt în întregime spre viața mistică, spre liturghie, spre asceza monastică și spre o spiritualitate care căuta mai puțin încorporarea valorilor creștine în această lume, decât transformarea însăși a lumii. În timp ce Teologia Occidentului, cu scolastica, încerca să se orienteze din ce în ce mai mult spre spiritul științific, ortodoxia bizantină se afirma peste tot în domeniul Teologiei mistice, cu Simion Noul Teolog (sec X-XI), Arsenie (sec. XIII), care urmăreau, ca ultim scop al efectului spiritual, îndumnezeirea, după cerințele călugărilor din Athos ce practicau isihasmul, doctrină ce căuta, prin practicarea virtuților ascetice, vederea Luminii necreate. Acest ultim curent suscita multe controverse, dar triumfă prin Grigore Palamas și se răspândi m toată creștinătatea orientală. Biserica ortodoxă bizantină a îndeplinit o opera misionară uriașă, convertind și civilizând întreaga Europă Orientală, din Caucaz la Carpați și la Cercul Polar: Georgia, Bulgaria (prin discipolii sfinților Ciril și Metodiu), Serbia, Rusia în sec. IX, și Principatul Kievului (Mourre, Dictionnaire encyclopedique d'histoire, Paris, 1990. p. 1551).

Căderea Constantinopolului în 1453 slăbi foarte mult puterea patriarhului, care căzu sub tutela turcilor. Din 1589, Rusia se proclama autocefală, a treia Romă, iar mai târziu patriarhul Constantinopolului (Cyril Lucaris) făcu mărturisire de credință calvină.

1. ISIHASMUL este doctrină mistică ortodoxă, potrivit căreia se poate trăi în liniște și pace cu trupul și sufletul, într-o stare contemplativă, având la bază practicarea de către revelați doctrinei isihaste. În acest scop, în Muntele Athos, grupuri de monahi exagerau exaltarea mistică, pretinzând că, concentrându-se asupra lor înșiși (de exemplu, privindu-și buricul) și repetând rugăciunea jaculatorie: Doamne Isuse, ai milă de mine până vor ajunge la extaz în inima lor; în acel moment a pătruns în ei gloria divină și, astfel, au ajuns la scară (stare) de liniște perfectă, văzând extaziați Lumina necreată (Dizionario Enciclopedico Italiano, vol. VIII, p. 70 și vol IV p. 48, Roma, 1958).

2. Doctrinarul isihasmului este considerat Grigore Palamas, născut în 1296 la Constantinopol, apoi călugăr la Vatepedhiou în Muntele Athos (1318), unde a trăit viața monahală după doctrină isihaștilor. Ajunge preot în 1326, trece la Lavra din Tesalonic în 1347, unde făcu să triumfe isihasmul împotriva călugărului Varlaam, în conciliile din Constantinopol, ținute în anii 1341, respectiv 1351.

Varlaam îi numea pe călugării isihaștri buricarii, acuzându-i că privesc buricul până la extaz. Acești călugări reprezintă exagerarea misticismului bolnăvicios ce se constata la începutul creștinismului elenist. Bizantinismul făcu din acest fenomen extatic subiectul ultimei lui lupte teologice grecești. Patru Sinoade, între 1341-1351, au discutat ortodoxia și realitatea acestei contemplări a Luminii necreate. Isihaștii au fost, până la urmă, justificați, iar adversarii lor excomunicați (Grand Larousse encyclopedique, VIII, Paris, 1963, p. 96).

Grigore Palamas a fost ales mitropolit al Tesalonicului, ocupându-și scaunul după ce orașul a fost ocupat de Ioan Cantacuzino (1350) pe care îl susținu împotriva lui Ioan al V-lea Paleologul, convertit în 1369 împreună cu patriarhul Constantinopolului la unirea în credință cu Roma. Grigore Palamas a fost un mare adversar al antiisihaștilor greci și latini, lăsându-ne numeroase scrieri din care amintim: Mărturisirea credinței contra lui Varlaam și Nicefor Gregoras (La Grande Encyclopedie, Tome XXV, Paris, 1942, p. 828). Dușman al latinilor și adversar al unirii cu Roma, Grigore Palamas este cinstit ca sfânt în Bisericile ortodoxe greacă și rusa. Catedrala din Tesalonic îi poartă numele. Viața lui a scris-o Philotheos, patriarhul Constantinopolului, contemporan cu el. Recent, Congregația pentru Bisericile Orientale a Vaticanului a aprobat tipărirea unui Antologhion, în două volume, Roma, 1974, în care, la pag. 1607-1616, este prezentată viața Sfântului Grigore Palamas, care este sărbătorit de Biserica Greco-Catolică Ucraineană în a doua duminică a Postului Mare. Deci exista, din partea Sfântului Scaun Apostolic al Romei, o reconsiderare a vieții Sfântului Grigore Palamas în sens pozitiv. (L'Osservatore Romano, nr. 22 (2369) din 30 mai 1995).




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact