Luni, 20 noiembrie 2011  
S Grigore Decapolitul, c (+ 842). S Proclu, aep (+...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA IV
MARII CONTINUATORI Al SFINȚILOR PĂRINȚI

Capitolul I

MARII CONTINUATORI AI SFINȚILOR PĂRINȚI

B. SECOLUL AL IX-LEA

ORIGINILE ÎNDEPĂRTATE ALE SCOLASTICII

Școlile deschise de Carol cel Mare au fost punctul de plecare al mișcării scolastice, accelerată prin ALCUIN și RABAN MAUR și continuatorii Sf. Augustin, Boetius, Cassiodorus, Sf. Grigore cel Mare, Sf. Izidor de Sevilla, Venerabilul Beda.

1. ALCUIN (735-804), anglo-saxon, cu studii în mănăstirile benedictine ale țării sale, conducătorul școlii de la York în 766. Când îl întâlni pe Carol cel Mare la Roma, prin 781, împăratul îl convinse să vină la curtea să ca abate al mănăstirii Sf. Martin din Tours, de unde îl făcu prim-ministru al său. Îi încredință Școala palatină, în care Carol cel Mare, cu fiii și fiicele sale, asistă la lecțiile lui Alcuin și intrară în Academia literară, înființată de el. El a fost inspiratorul tuturor măsurilor imperiale privind dezvoltarea învățământului. Alcuin introduce în școală trivium și quadrivium după modelul lui Cassiodorus, devenind, prin predarea dialecticii în programul sau, autorul renașterii filosofice în Franța și Germania.

2. RABAN MAUR (776-856) a fost pentru Germania ce a fost Alcuin pentru întreg imperiul. Născut în Maienta, călugăr la Fulda, a fost la Tours discipolul lui Alcuin, de unde a adus metodele acestei școli în tara să. Conducător și abate de Fulda, din 847 episcop de Maiența, unde muri în 856. Erudit ca și Alcuin, lăsă multe opere.

3. În Răsărit, FOȚIE (820-897) a fost un suflet fără scrupule, dar foarte cult, ajungând patriarh nedemn în locul Sf. Ignație (+ 878).

În Biblioteca sa de 280 de volume, formată din rezumatul acestor volume, opera aceasta este importantă pentru deslușirea trecutului. Corespondența să de 264 de scrisori, documente istorice pentru sec. IX-lea bizantin, este și ea valoroasă. Opera lui eretică cuprinde 128 de predici sau omilii, iar opera sa doctrinală este caracterizată în trei lucrări: l. Amfilochiana, o culegere de 324 de răspunsuri la problemele puse de Amfilochie, episcopul Cizicului, privind exegeza, teologia, filosofia, cu extrase din Sf. Părinți. 2. Contra Manicheos, prin care respinge această erezie. 3. De Spiritus Sanctus Mystagogia, un tratat despre purcederea Sf. Spirit și de la Fiul. După el, Sfântul Spirit ar purcede dintr-un principiu fără principiu, care este Tatăl, afirmând că doctrina trinitară apuseană este o erezie.

Sigur că este o erezie imaginară. El folosește, pentru a arăta purcederea Sf. Spirit, termenul grecesc ekporeiestai = purcede dintr-un principiu fără principiu, care este Tatăl, în timp ce, în limba latină, exprimarea purcederii este: qui ex Patre Filioque procedit; acest procedit convine egal Tatălui și Fiului, în timp ce ekporeiestai convine numai Tatălui, principiu fără principiu. De aici a apărut diferențierea dogmatică între teologii apuseni și cei răsăriteni. Opera lui canonică admite aservirea Bisericii față de Stat. La aceste greșeli doctrinare ale lui Foție, nu au întârziat să răspundă direct Enea de Paris (+ 870) prin opera Liber adversus graecos; Ratramnus, călugăr din Corbia prin Contra graecorum epposita și Responsio de fide S. Trinitatis contra graecorum heresium de episcopii Germaniei reunit la Worms, toate din porunca Papei Nicolae l, care i-a scris personal lui Foție că greșește. Papa Adrian al II-lea (867-872) l-a condamnat pe Foție în Conciliul al VIII-lea ecumenic (al IV-lea la Constantinopol), 869-870, ale cărui documente le-a aprobat.

Tot în acest secol apar lucrările De corpore de sanguine Domini scrisă de călugărul Paschase Radbert în 831, care face o admirabilă monografie științifică a Sf. Euharistii, afirmând explicit identitatea corpului mistic al lui Cristos cu Corpul Euharistic, cu deosebire a modului de a exista: figură a realități percepută prin inteligență. O altă lucrare, scrisă de Ratramnus, este aproape identică prin conținut cu lucrarea Contra graecorum...

C. SECOLUL AL X-LEA

Caracterizat de Baronius secolul de fier, nu are savanți renumiți, excepție doar Gerbert (935-1003) devenit Papa Silvestru II (999-1003), care cerea subordonarea politică a tuturor creștinilor la autoritatea Bisericii. În sec. X au activat școlile mănăstirești și școlile catedrale, cu rezultate mulțumitoare.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact