Greco-Catolic.ro

Şcolile deschise de Carol cel Mare au fost punctul de plecare al mişcării scolastice, accelerată prin ALCUIN şi RABAN MAUR şi continuatorii Sf. Augustin, Boetius, Cassiodorus, Sf. Grigore cel Mare, Sf. Izidor de Sevilla, Venerabilul Beda.

1. ALCUIN (735-804), anglo-saxon, cu studii în mănăstirile benedictine ale ţării sale, conducătorul şcolii de la York în 766. Când îl întâlni pe Carol cel Mare la Roma, prin 781, împăratul îl convinse să vină la curtea să ca abate al mănăstirii Sf. Martin din Tours, de unde îl făcu prim-ministru al său. Îi încredinţă Şcoala palatină, în care Carol cel Mare, cu fiii şi fiicele sale, asistă la lecţiile lui Alcuin şi intrară în Academia literară, înfiinţată de el. El a fost inspiratorul tuturor măsurilor imperiale privind dezvoltarea învăţământului. Alcuin introduce în şcoală trivium şi quadrivium după modelul lui Cassiodorus, devenind, prin predarea dialecticii în programul sau, autorul renaşterii filosofice în Franţa şi Germania.

2. RABAN MAUR (776-856) a fost pentru Germania ce a fost Alcuin pentru întreg imperiul. Născut în Maienta, călugăr la Fulda, a fost la Tours discipolul lui Alcuin, de unde a adus metodele acestei şcoli în tara să. Conducător şi abate de Fulda, din 847 episcop de Maienţa, unde muri în 856. Erudit ca şi Alcuin, lăsă multe opere.

3. În Răsărit, FOŢIE (820-897) a fost un suflet fără scrupule, dar foarte cult, ajungând patriarh nedemn în locul Sf. Ignaţie (+ 878).

În Biblioteca sa de 280 de volume, formată din rezumatul acestor volume, opera aceasta este importantă pentru desluşirea trecutului. Corespondenţa să de 264 de scrisori, documente istorice pentru sec. IX-lea bizantin, este şi ea valoroasă. Opera lui eretică cuprinde 128 de predici sau omilii, iar opera sa doctrinală este caracterizată în trei lucrări: l. Amfilochiana, o culegere de 324 de răspunsuri la problemele puse de Amfilochie, episcopul Cizicului, privind exegeza, teologia, filosofia, cu extrase din Sf. Părinţi. 2. Contra Manicheos, prin care respinge această erezie. 3. De Spiritus Sanctus Mystagogia, un tratat despre purcederea Sf. Spirit şi de la Fiul. După el, Sfântul Spirit ar purcede dintr-un principiu fără principiu, care este Tatăl, afirmând că doctrina trinitară apuseană este o erezie.

Sigur că este o erezie imaginară. El foloseşte, pentru a arăta purcederea Sf. Spirit, termenul grecesc ekporeiestai = purcede dintr-un principiu fără principiu, care este Tatăl, în timp ce, în limba latină, exprimarea purcederii este: qui ex Patre Filioque procedit; acest procedit convine egal Tatălui şi Fiului, în timp ce ekporeiestai convine numai Tatălui, principiu fără principiu. De aici a apărut diferenţierea dogmatică între teologii apuseni şi cei răsăriteni. Opera lui canonică admite aservirea Bisericii faţă de Stat. La aceste greşeli doctrinare ale lui Foţie, nu au întârziat să răspundă direct Enea de Paris (+ 870) prin opera Liber adversus graecos; Ratramnus, călugăr din Corbia prin Contra graecorum epposita şi Responsio de fide S. Trinitatis contra graecorum heresium de episcopii Germaniei reunit la Worms, toate din porunca Papei Nicolae l, care i-a scris personal lui Foţie că greşeşte. Papa Adrian al II-lea (867-872) l-a condamnat pe Foţie în Conciliul al VIII-lea ecumenic (al IV-lea la Constantinopol), 869-870, ale cărui documente le-a aprobat.

Tot în acest secol apar lucrările De corpore de sanguine Domini scrisă de călugărul Paschase Radbert în 831, care face o admirabilă monografie ştiinţifică a Sf. Euharistii, afirmând explicit identitatea corpului mistic al lui Cristos cu Corpul Euharistic, cu deosebire a modului de a exista: figură a realităţi percepută prin inteligenţă. O altă lucrare, scrisă de Ratramnus, este aproape identică prin conţinut cu lucrarea Contra graecorum...

C. SECOLUL AL X-LEA

Caracterizat de Baronius secolul de fier, nu are savanţi renumiţi, excepţie doar Gerbert (935-1003) devenit Papa Silvestru II (999-1003), care cerea subordonarea politică a tuturor creştinilor la autoritatea Bisericii. În sec. X au activat şcolile mănăstireşti şi şcolile catedrale, cu rezultate mulţumitoare.