Greco-Catolic.ro

1. VIGILIU, episcop de Tapsus, în Africa (+ 520), a căutat să readucă vandalii arieni în sânul Bisericii, polemizând cu ei. Lui i se atribuie: Contra lui Eutichie, cinci cărţi; Dialog contra arienilor, sabelienilor şi fotinienilor, Cartea despre unitatea Sfintei Treimi, Contra lui Felician ş.a.

2. VERECUNDUS, episcop de Iunca (+ 552), poet şi exeget, a scris Exceptiones de Gestis a Chalcedonensis Concilii (Extrase din actele Conciliului Calcedon).

3. FULGENTIU FERAND, diacon din Cartagina (+ 546), învăţăcel al Sf. Fulgentiu, a scris: Viaţa Sf. Fulgentiu, Breviatio canonum, în care, în 232 de titluri, ne dă un rezumat al întregii discipline bisericeşti după canoanele greceşti şi africane, prima scriere de acest fel în Africa, apoi mai multe epistole, între care multe dogmatice.

B. ÎN RĂSĂRIT

1. ANTIPATER DE BOSTRA (Arabia, 460), care a scris contra Apologiei pentru Origen a lui Pamfil şi Contra Apolinariştilor. Nu ne-au rămas din ele decât fragmente şi doua omilii: Sf. Ioan Botezătorul şi Buna Vestire (fragmente).

2. ENEA DE GAZA (534) a scris, între altele, vestitul dialog antiorigenist Teofrast, Despre nemurirea sufletului şi Învierea trupurilor.

3. ÎMPĂRATUL Iustinian (527-565) a fost un mare legislator şi a încercat să devină şi teolog.

Iustinian a fost un împărat profund creştin, practicând posturile Bisericii, interesat în controversele teologice, dorind binele Bisericii, unitatea întregului imperiu cu Roma Catolică, văzând puterea imperiului în unitatea Bisericii. În Corpus Juris, publicat în numele Mântuitorului Isus Cristos, se vede profundul său creştinism prin care a depus mărturisire de credinţă Bisericii, numindu-l pe Papa şeful tuturor Bisericilor. Ca şef al statului, a legiferat alegerea episcopilor şi obligaţiile lor, numărul clericilor, administrarea bunurilor Bisericii. În ciuda acestor declaraţii de sinceră credinţă catolică, prin conduita lui puţin conforma acestor principii, prin tendinţă de dominare a Pontifilor Romani înşişi, el a făcut rău Bisericii, pretinzând să fie ascultat şi în controversele doctrinale, Iustinian a recunoscut Primatul efectiv al episcopului Romei (Papa Hormisdas, 519, a se vedea P. L. - Patrologia latina - 66, 16); nici în diferendele grave avute cu ceilalţi Papi nu a pus la îndoială autoritatea supremă a Scaunului Apostolic, supunându-i acestuia şi pe Patriarhii Orientului. Amintim doar câteva din lucrările lui: Constitutum contra Antim, patriarh monofizit al Constantinopolului şi contra sprijinitorilor lui: Sever, Petru şi Zonaras (542); Contra lui Origen (543), un edict lung Contra celor Trei Capitole (543) şi Mărturisirea credinţei (551) ş. a.

4. TEODOR DE SCYTHOPOLIS a scris Contra lui Origen, iar Sf. BESARNUFIE a scris şi el, Contra lui Origen (sec. VI).

5. ELOGIUS, patriarhul catolic al Alexandriei, între anii 580-607, a scris Despre Sf. Treime şi Întruparea Domnului şi un număr de scrieri contra monofiziţilor din Egipt, lucrări citite şi rezumate de patriarhul Foţie.

6. IOAN DE SCYTHOPOLIS (+ 520) a scris o Apologie a Conciliului de la Calcedon şi o opera Contra lui Sever Antiochenul, monofizitul, citată de Conciliul Ecumenic din 680.

7. EFREM, PATRIARHUL ANTIOCHIEI între anii 527-545, a fost unul dintre cei mai stimaţi oameni din vremea sa. A scris mai multe opere, între care una în 4 cărţi, în care apără Conciliul din Calcedon şi îl combate pe Sever Antiochenul, patriarhul Antiochiei, lucrare rezumată de Foţie.