Luni, 20 noiembrie 2011  
S Grigore Decapolitul, c (+ 842). S Proclu, aep (+...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA A III-A
EPOCA A TREIA
DE LA CONCILIUL DIN CALCEDON (451)
PÂNĂ LA AL II-LEA CONCILIU DIN NICEEA (787)

Capitolul I

C. SCRIITORII GRECI DIN ACEASTĂ PERIOADĂ

1. VASILE DE SELEUCIA (+ 459), episcop în Isauria, a fost la Constantinopol la începutul controverselor monofizite, condamnându-l la început pe Eutichie, dar, la Efes, în 449, a cedat, însă a revenit la ortodoxie și a murit împăcat cu Biserica, în 451.

2. SF. SOFRONIE, PATRIARHUL IERUSALIMULUI. Este primul care a denunțat monotelismul. Născut la Damasc, în 550, a învățat aici retorica, devenind de tânăr călugăr în Palestina, apoi, împreună cu Moschus, făcu călătorii în Egipt, Sinai, Palestina, Siria de Nord și, în anul 604, se opri la Alexandria, unde se bucură de prietenia patriarhului Sf. Ioan Milostivul. De aici, împreună cu Moschus, veniră la Roma, unde Moschus muri în 619. Sf. Sofronie se reîntoarse în Palestina, unde rămase până la ridicarea lui în scaunul patriarhal al Ierusalimului, în 634. Împreună cu Moschus a scris Pre Spiritual, o carte cu prezentarea vieții în mănăstirile vizitate și o culegere de anecdote ce instruiesc în mod specific pe cititori, reliefând trăsăturile eroice și viața călugărilor în Palestina, până la invazia Perșilor care dăduseră lovitură mortală monahismului oriental. Sf. Sofronie a lăsat 23 de ode anacreontice pentru sărbători, la omilii, majoritatea rostite la sărbătorile Domnului Cristos, ale Preacuratei sau ale Sfinților; două scrieri prin care ia poziție contra monotelismului: Scrisoarea de întronizare din 634 și Culegerea de texte patristice (cca. 600) care însoțiră această scrisoare trimisă Papei Honoriu. Din păcate, nu ni s-a păstrat această culegere. În colaborare cu Ioan Moschus ne-a lăsat nu numai lucrarea amintită Pre Spiritual, ci și viața Sfintei Maria Egipteanca (610), celebra penitentă; viața marilor martiri egipteni Cyr și Ioan, foarte venerați în acel timp la Alexandria și o culegere de 70 de minuni săvârșite prin întrepunerea acestora (A. Cayré op. cit. p. 300). Ca simplu călugăr, în Egipt, în zadar încercă, împreună cu prietenul sau Maxim, să-l readucă la ortodoxie pe patriarhul Cyr al Alexandriei, monotelit, și tot în zadar făcură și călătoria la Constantinopol pentru a-l converti pe patriarhul Sergiu (610-638), capul monotelismului, căci nu reușiră. Reîntors la Ierusalim în anul 634, fu ales patriarh și, în scrisoarea de intronizare trimisă Papei și patriarhilor din Orient, denunță erezia monotelistă. Dar Papa Honoriu, prevenit deja contra lui Sofronie de către patriarhul Sergiu, nu-i primi informațiile și îi ceru să renunțe la poziția lui față de Sergiu. Cu toate că orașul a fost asediat de arabi pe la anul 635, Sf. Sofronie contribui la apărarea lui, negociind și obținând de la Omar libertatea civilă și religioasă a creștinilor în schimbul unui tribut anual. Papei Honoriu i-a scris din nou, punându-l la curent cu pericolul ereziei lui Sergiu. Muri în 638, supărat de ocupația arabă.

3. SF. GERMAN, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI

Este primul episcop care a denunțat cu autoritate politica iconoclastă. Născut la Constantinopol în 635, fiul lui Iustinian, un ofițer la curtea împăratului Heraclius și a lui Constant l, ucis la suirea pe tron a lui Constantin IV Pogonat (688). Rămas orfan de tată, German intră în cler și participa la Conciliul al VI-lea ecumenic, al III-lea la Constantinopol (680-681), unde a fost condamnat monotelismul printr-un decret ce relua textul de la Calcedon (451), asupra celor două naturi ale Mântuitorului, adăugând că trebuie să recunoaștem în Cristos două operațiuni naturale, fără diviziune, fără schimbare, fără confuzie, două voințe fizice. Acest decret a fost aprobat la a XVII-a sesiune și subscris la a XVIII-a, căci conciliul a durat 10 luni. Delegații Papei Agaton prezidară conciliul. Nici un conciliu oriental regional nu a manifestat atâta respect pentru autoritatea doctrinală a Scaunului din Roma. Însă conciliul l-a condamnat și pe Papa Honoriu care, adoptând tactica tăcerii în scrisorile trimise lui Sergiu, părea că împărtășește opiniile ereticului. De fapt. Papa Honoriu n-a sancționat expres învățătura eretică a lui Sergiu, fapt pentru care Papa Leon (682-683) a aprobat definitiv hotărârile Conciliului VI Ecumenic de la Constantinopol (681), dezaprobând atitudinea Papei Honoriu ca o pată asupra Bisericii imaculate.

În anul 712, Sf. German ca episcop de Cyzic, asistă la Sinodul în care împăratul Filip (711-712) îl reuni la Constantinopol pentru a reînvia erezia monotelistă condamnată în 681. Împreună cu Sf. Andrei de Creta, de teama gravelor urmări, cedară, însă împăratul muri curând și ei reveniră imediat la ortodoxie. Sf. German a fost ales patriarh al Constantinopolului în anul 715, scaun pe care l-a ocupat 14 ani cu demnitate. Cu toate încercările de a-l opri pe Leon Isaurul de la politica lui iconoclastă, arătându-i că Biserica are o puternică și tradițională învățătura și practică în cultul icoanelor, adresându-i și trei scrisori dogmatice care ni s-au păstrat, nu reuși și, astfel, intră în conflict cu împăratul, căci unii episcopi îl aprobară pe împărat; acesta, în 729, l-a depus. Sf. German muri în 733, iar conciliul iconoclast din Hieria (753) l-a excomunicat, ca și pe Sf. Ioan Damaschinul și Sf. George de Cipru, fiind însă reabilitat și de Conciliul al VII-lea Ecumenic, Niceea II în 787.

În 9 discursuri păstrate, face elogiul Mariei, vergură curată, mediatoarea oamenilor pentru obținerea bunurilor supranaturale de la Tatăl cel Ceresc, teză care stă la baza dezvoltării dogmei Imaculata Concepțiune. Ne-a lăsat diverse poezii liturgice și patru opuscule, în care apără doctrina de la Calcedon, acestea adresate armenilor și o explicare a Sf. Liturghii orientale. Este cel care a elaborat, printre primii, doctrina cultului icoanelor; precizează natura cultului, atât al icoanei, cât și al prototipului ei. Nu materia icoanei, ci icoana ca imagine a prototipului ce-l reprezintă este obiectul acestui cult de cinstire, nu de adorare.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact