Duminica, 24 septembrie 2011  
S Tecla, m (+ sec I)  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA a II-a
EPOCA A II-A, DE AUR, A LITERATURII PATRISTICE
De la Conciliul din Niceea, 325, la Conciliul de la Calcedon, 451

CAPITOLUL VII

ȘCOALA ANTIOCHENĂ

5. ALȚI SCRIITORI ANTIOCHENI MAI MICI

În aceasta epocă de aur trăiesc și activează și alți scriitori.

POLICRONIU, fratele lui Teodor Mopsuestenul, episcop de Apameia din Siria (410-430), care însă n-a împărtășit greșelile fratelui său. De la el ne-au rămas numai unele fragmente din comentariile asupra lui Daniil, Ezechil, Iob și Ieremia.

SF. IZIDOR PELUSIOTUL (360-435), de origine din Alexandria, retor și filosof, apoi învătăcel de al Sf. Ioan Gură de Aur, s-a așezat într-o mănăstire aproape de Pelusia, pe care a condus-o timp de 40 de ani. Este fără îndoială unul dintre cei mai mari scriitori de epistole din Biserica greacă. Ni se păstrează de la el un Epistolar de 2012 epistole scurte, împărțite în 5 cărți. Cele mai multe au un caracter exegetic, autorul urmând principiile școlii antiochene. Celelalte sunt dogmatice, morale și profane, interesante pentru a cunoaște diferite persoane din acel timp.

NESTORIE, născut în Germanicia către 380, a studiat în Antiochia și apoi a intrat în mănăstirea Eupretios din apropiere. Hirotonit preot, s-a distins prin elocința sa, a atras asupră-și atenția împăratului Teodosie II care, după moartea patriarhului Siwisniu, l-a ales de urmaș al său pe scaunul Constantinopolului, în 428. Aici însă începu să învețe unele erezii și a fost atacat de Sf. Ciril Alexandrinul, apoi condamnat de Papa Celestin I ca eretic (430), iar în Conciliul din Efes, 431, a fost depus și exilât în Egipt (435), unde muri în 451.

Scrierile sale au fost arse, încât nu ni s-au păstrat decât patru omilii, câteva epistole, precum și Contra - anatematismele sale, toate păstrate într-o traducere latină a lui Marius Mercator. Alte două scrieri ale sale - Teopaschit-ul și Tragedia - nu le cunoaștem decât cu numele și dintr-un fragment păstrat. În schimb, s-a tradus, în ultimul timp, din limba siriacă un tratat cu titlul Cartea lui Heraclid, scris cu puțin înainte de moartea sa (după 449), în care Nestorie susține că cele două naturi perfecte din Cristos sunt două persoane, între care nu exista o unire personală intima, ci numai una morală, pe care el o numește Prosopon-ul uniri și neagă că Maria ar fi Theotokos = Născătoare de Dumnezeu.

6. PERIOADA DE DECADENȚĂ A ȘCOLII ANTIOCHENE

Școala antiochenă a decăzut foarte repede după condamnarea lui Nestorie. Aderenții lui au trebuit să-și caute salvarea altundeva, din cauza edictelor imperiale și au trecut în Mesopotamia, mai întâi în Edessa, apoi la Nissibis, abandonând limba greacă și folosind-o pe cea siriană, precum și operele lui Diodor, Teodor Mopsuestenul și alte texte vechi. Dintre scriitorii din această epocă amintim:

MARCU EREMITUL, starețul unei mănăstiri din Ancira Galației (către 410), din scrierile căruia cunoaștem un tratat contra nestorienilor.

SF. NIL, călugăr în Muntele Sinai, mort la 435, a scris patru tratate despre virtuțile ascetice și cinci despre viața călugărească, o colecție de sentințe și 1061 de epistole.

SF. PROCLU, patriarh al Constantinopolului din 434-446, dușman al lui Nestorie, în prezenta căruia a tinut o cuvântare despre Născătoarea de Dumnezeu. Se mai păstrează de la el 25 de predici și 7 epistole.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact