Luni, 20 noiembrie 2011  
S Grigore Decapolitul, c (+ 842). S Proclu, aep (+...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA a II-a
EPOCA A II-A, DE AUR, A LITERATURII PATRISTICE
De la Conciliul din Niceea, 325, la Conciliul de la Calcedon, 451

CAPITOLUL III

PRINCIPALII APĂRĂTORI AI CREDINȚEI NICEENE ÎN ORIENT ȘI OCCIDENT

A. ÎN ORIENT

l. SF. ALEXANDRU AL ALEXANDRIEI (312-328)

A fost primul adversar al lui Arie, pe care l-a condamnat în Sinodul din 320 și, mai târziu, în două Epistole păstrate și foarte prețioase: Epistola Encyclica destul de scurtă și Epistola ad Alexandrum Constantinopolitanum, mai lungă, în care episcopul expune cu vigoare adevărata credință: Cuvântul nu este creat, el este veșnic, el este Dumnezeu; el nu este inferior Tatălui decât prin caracterul său de născut; el își are ființa sa din ființa Tatălui, formula care conține implicit omoousios. O culegere de omilii ale lui Alexandru este astăzi pierdută, cu excepția câtorva fragmente regăsite în siriacă.

2. SFÂNTUL EUSTAȚIU DE ANTIOCHIA

Era originar din Sida, în Pamfilia, mai întâi episcop de Bereea, în Siria (Alep), apoi în Antiochia (între 324-328), fiind unul dintre cei mai viguroși adversari ai arianismului născând. Este cel care a rostit în fața împăratului Constantin cuvântul de deschidere la Conciliul din Niceea și, fără îndoială, a condus discuțiile. După Conciliu, a luat măsuri energice contra partizanilor lui Arie în dieceza sa și În toată Siria. De asemenea, a fost și prima victorie a Eusebienilor (partizanii lui Eusebiu din Cezareea), care atacară moravurile și doctrina sa, din care cauză a fost apoi depus prin Sinodul ținut la Antiochia (329 sau 330) și pentru atitudinea lui politică, pedepsit cu exilul de către împăratul Constantin, la Banni în Tracia, apoi la Traianopolis, unde muri curând de o boală necunoscută.

Scrierile sale, numeroase încă pe timpul Sf. Ieronim, s-au pierdut:

Tratatul contra arienilor, în opt cărți, și acesta a dispărut. S-a păstrat Despre Pytonissa, contra lui Origen, în care combate alegorismul.

După moartea Sf. Eustațiu, Biserica din Antiochia a rămas fidelă, sub forma grupării eustațiene (catolice), doctrinei niceene prin episcopii urmași: Meletie (363), Flavian (381). Totuși, prin consacrarea preotului Paulin în 362 de către Lucifer de Cagliari ca episcop și, urmașului acestuia, Flavian, s-a creat o schismă la Roma care a împiedicat triumful credinței niceene. Schisma a dăunat mult Bisericii din Roma, ajungând ecouri despre ea în scrierile Sf. Vasile, iar Sf. Ioan Crisostomul a adus reconcilierea lui Flavian cu Biserica Romană.

3. MARCEL DE ANCIRA

Episcop al acestui oraș la începutul veacului al IV-lea, partizan înfocat niceean, atrase contra lui ostilitatea eusebienilor prin respingerea lui Austenu al Capadochiei. Arienii, prin Eusebiu de Cezareea, îl acuză pe Marcel de modalism sabelian, complicat cu adopțianism, și obținură depunerea lui de un conciliu arian în Constantinopol, în 336, însă a fost apărat de Papa Iuliu I, căruia i-a prezentat, în anul 340, o mărturisire de credință ortodoxă, precum și de Conciliul din Sardica (342). Sf. Atanasie nu l-a părăsit decât atunci când greșelile discipolului Photin l-au discreditat pe însuși Marcel. Sf. liane și Sf. Vasile s-au separat net de el. Reîntors din exil în dieceza sa, muri în 374/376.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact