Greco-Catolic.ro

Codicele Patmius din 202, descoperit în secolul al X-lea, conţine, între alte multe manuscrise mai târzii, şi un mic tratat datând din a doua jumătate a sec. II, intitulat Batjocura filosofului Hermias faţă de filosofia păgână în 10 capitule, în care, într-un mod sarcastic, arată cum filosofii păgâni se contrazic între ei în ceea ce priveşte învăţătura despre crearea lumii, suflet, natură şi spirit, făcând să treacă pe dinaintea cititorilor soluţiile diferiţilor filosofi cu privire la aceste mari probleme. Începutul şi sfârşitul acestei scrieri arată intenţia creştină a lui Hermias, inspirat de Sf. Pavel în l.Cor. l, 20: Înţelepciunea lumii acesteia este nebunie la Dumnezeu. Hermias citează concepţiile filosofilor greci în jurul a trei probleme: l) despre suflet, 2) despre zei, 3) despre lume. Scrierea este superficială şi fără valoare; ea rămâne mai mult un pamflet în care sistemele filosofice nu sunt studiate serios, ci numai înşirate. Arătându-le contradicţiile, voia să-i atragă pe păgâni la creştinism, prin a le demonstra că sufletul este nemuritor şi, ca atare, el nu trece şi nici nu se preface după moarte în fiare sălbatice de pe uscat sau din apă. E o adevărată biciuire şi ironizare a metempsihozei, teorie la modă în sec. al II-lea.

I. Despre Hermias nu aminteşte nici un scriitor vechi, de aceea criticii moderni nu sunt de acord asupra locului şi a timpului, când şi unde a scris, punându-l unii în sec. al II-lea, iar alţii, între care şi Harnack, în sec. V-VI. Cea mai mare parte a criticilor susţin că a scris în sec. al II-lea, pentru că nu cunoaşte neoplatonismul, care s-a ivit la începutul secolului al II-lea cu Amonius Saccas şi pare că Irisio (Batjocura) depinde de Cuvântarea către Greci a lui Taţian, fiind o dezvoltare a cap. 25, în care Taţian pune în evidenţă contradicţia filosofilor. Pare că este scrisă între 165 şi 221 d. Cr.