Duminica, 19 noiembrie 2011  
S Abdia, pf (+ sec VI îCr). S Varlaam, m (+ sec II...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA l
EPOCA I SAU A PERSECUȚIILOR
De la începutul literaturii creștine până la anul 325,
Conciliul I ecumenic din Niceea

PERIOADA I

SECOLUL I

Capitolul II

APOLOGIȘTII

D. APOLOGII PĂSTRATE

4. ATENAGORA

A fost un filosof creștin din Atena, care a scris o apologie către Marcu Aureliu și Commodus despre învierea morților. Alte notițe biografice sigure despre el nu sunt. Pare că a murit după 180.

Legatio pro christianis (Suplică pentru creștini, 37 capitole) este adresată lui Marcu Aureliu și Commodus pentru ca să înceteze de a fi molestați creștinii de către denunțători. În ea combate cele trei acuze principale împotriva creștinilor. Creștinii nu sunt atei, pentru că adora un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt. Cine să se mire - exclama el - auzind cum sunt numiți atei aceia care recunosc pe Dumnezeu Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt și demonstrează puterea acelora în uniune, și deosebirea de relație, în ordine (c. 10). El este printre primii care demonstrează rațional unitatea lui Dumnezeu în Sfânta Treime, distingându-se numai nominal persoanele divine, care sunt perfect egale între ele. Este drept că creștinii nu aduc jertfe materiale și nu cinstesc zeii păgânilor, însă Dumnezeu nu are lipsă de aceste jertfe, ci de jertfe spirituale. Zeii păgânilor nu sunt adevărați, ci oamenii i-au ridicat la astfel de cinstire. Creștinii nu sunt imorali, pentru că ei cred în pedepsele infernului și condamna până și gândul păcatului, fiind curați în viața lor (31, 34). Păgânii sunt cei care fac păcate. Nu sunt nici antropofagi (35-36), fiindcă ei urăsc omicidul și cred în învierea morților. În încheiere, face apel la împărați să fie mai drepți și îndurători cu creștinii. Această suplică a fost scrisă între 176-180, într-o perioadă de pace, probabil înainte de 179, în Grecia. Despre învierea morților (25 capitole) se împarte în două părți: În partea I (1-10), arată posibilitatea învierii, spunând că nu este nimic să întreacă puterile lui Dumnezeu sau care să fie în contrazicere cu atributele Sale. În partea a II-a (11-25) arată realitatea, conveniența și necesitatea învierii trupurilor, atât din partea cauzei, cât și a subiectului, a dreptății și scopului lui Dumnezeu, care l-a creat pe om pentru Sine ca să-L poată contempla, ceea ce n-ar putea face dacă corpul n-ar învia. Omul este compus din trup și suflet, însă are un singur scop pentru amândouă, deci trebuie să aibă perpetuitate sau veșnicie pentru amândouă, ceea ce ar fi imposibil fără înviere. Învierea este necesară pentru ca și trupul să fie pedepsit sau răsplătit pentru faptele sale. În sfârșit, scopul omului este fericirea sufletului împreună cu trupul, care nu poate fi decât dincolo, în viata de veci. Această opera a fost scrisă după Legatio pro christianis, adică după anii 176-180. Acolo, Atenagora are o mărturisire clasică despre Sfânta Treime, citată mai sus. Apoi aduce pentru prima dată în favoarea Monoteismului un argument din rațiune, arătând că este absurd Politeismul. El afirmă că creștinii trebuie să se mulțumească cu o singură căsătorie, pentru că cea de a două este decorum adulterium (adulter împodobit). Atenagora este un adevărat filosof, ordonat în stil, cu o judecată riguroasă, un adevărat dialectician, în timp ce Tațian este un polemist, iar Sf. Iustin un apostol.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact