Duminica, 22 septembrie 2011  
S Foca, ep, m (+ sec II)  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SCRIPTURA
Start :: Scriptura :: Anexe

          PASCAL: FAPTELE APOSTOLILOR

          Irineu, episcopul Lyonului (+ pe la anul 202), ne dă prin preajma anului 180 mărturia că Luca, însoțitorul și colaboratorul apostolului Paul este autorul Faptelor Apostolilor. Contemporanul său mai tânăr, Tertulian, precum și Clement din Alexandria (160-220) ne dau aceeași informație, cu care concordă de altfel lista cărților Noului Testament alcătuită prin anul 200 în Biserica Romană, așa-zisul «fragment Muratori».

          Faptele Apostolilor alcătuiesc o urmare a celei de-a treia Evanghelii. Prologul ne arată lămurit continuitatea amândurora. Evanghelia lui Luca ne-a prezentat activitatea și înfăptuirile lui Isus Hristos, pe care Luca nu le-a cunoscut decât indirect, Faptele ne redau propovăduirea Evangheliei în întreaga lume și dăinuirea operei Mântuitorului, pe care Luca le-a trăit și la care a luat parte.
          Cuprinsul cărții nu corespunde întocmai titlului pe care îl poartă. Lucrarea nu relatează nici pe departe înfăptuirile tuturor apostolilor, ci doar fragmente din activitatea și învățătura celor doi fruntași ai lor, Petru și Paul, îndeosebi a lui Paul. Scrierea s-ar intitula deci mai exact «Fapte ale Apostolilor». Desigur, cei doisprezece apostoli sunt numiți deseori în decursul diferitelor evenimente (2,14; 5,18; 6,2; 8,14; 9,27; 11,1; 15,2-23), dar rolul lor individual nu are mare însemnătate.

          După cea mai veche tradiție a Bisericii, sprijinită pe comentariul lui Ieronim la Evanghelia lui Matei (a.398), Luca a scris Evanghelia sa în Ahaia. Am putea doar presupune că Faptele au fost scrise în același loc, după moartea lui Paul. Eusebiu (+ 340) pune redactarea Faptelor după cea dintâi deținere a lui Paul la Roma (F 28,30u). Oricum, datarea celor două scrieri ale lui Luca depind de datarea Evangheliei lui Marcu, de care depinde Evanghelia lui Luca. Dacă Marcu a scris Evanghelia după moartea lui Petru (a.64), ceea ce este foarte rpobabil, Faptele nu au putut fi redactate decât în anii următori.

          Scopul urmărit de Luca este să arate propovăduirea și întinderea creștinismului, începută și continuată sub înrâurirea Spiritului Sfânt. Misiunea în mijlocul lumii păgâne începe cu botezul lui Corneliu de către Petru (cap.10), la porunca directă a lui Dumnezeu. În decursul întregii lucrări această misiune se limitează aproape exclusiv la opera lui Paul, iar sectorul prezentat este numai cel al lumii grecești. Această limitare se datorează faptului că Luca nu putea avea cunoștință de propovăduirea Evangheliei în celelalte regiuni ale lumii. Pe de altă parte Paul este apostolul păgânilor prin excelență, misionarul care a desfășurat cea mai întinsă și rodnică activitate în întemeierea Bisericii.
          Din scrierea lui Luca reiese necontenit că sufletul creștinismului este forța lui spirituală. Credința în Isus Hristos este însăși fundamentul propovăduirii apostolilor. Omul-Dumnezeu Isus devine Domn prin învierea sa (2,22-36). Mărturia apostolior este punctul permanent de plecare ori de câte ori ascultătorii sunt chemați la credință. Intrarea păgânilor în Biserică aduce cu sine o ruptură în realitățile iudaice învechite: tăierea împrejur, Templul, legea veche etc. Principiul mântuirii devine credința în Isus Hristos.
          Viaț=a Bisericii primitive ne este prezentată în lumina rugăciunii, Euharistiei, dragostei frățești (2,42-46; 4,32-35).

          Cartea Faptelor Apostolilor nu și-a pierdut nimic din actualitatea ei originală. Realitățile Bisericii de odinioară au rămas aceleași în zilele noastre: propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, rezistența sau bunăvoința cu care acesta este primit de către oameni, înrâurirea ascunsă, misterioasă și eficace a Spiritului Sfânt asupra Bisericii și asupra fiecărui credincios, viața religioasă a celor ce cred, cutoate comorile ei de har, dar și cu toate greutățile lăuntrice și din afară. Acestea vor rămâne de altfel neschimbate până la capătul vremurilor, căci esența lor depășește contingențele istoriei omenești. Prospețimea cuvântului lui Dumnezeu și fericirea inalterabilă de fiecare zi vor dezvălui mereu oamenilor de bună voință izvorul speranței și mântuirii păstrat în Biserica lui Hristos.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact