Mar?i, 10 decembrie 2011  
Ss Menas, Ermogen si Eugraf, m (+ 235)  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SCRIPTURA
Start :: Scriptura :: Anexe

          PASCAL: EPISTOLA CĂTRE COLOSENI

          Biserica din Colosi a fost întemiată de Epafra (1,7), discipol al lui Paul și Colosean de origine (4,12), în timp ce apostolul se afla la Efes (F 19).
          Neliniștit de o primejdie care amenința credința comunității, Epafra vine să-i ceară ajutor și sfat lui Paul care se afla la Roma în întâia detenție (a. 61-63). Răspunsul la această situație este scrisoarea de față, trimisă Colosenilor prin Tihic și Onesin (4,7-9), pe când Epafra a rămas probabil un oarecare timp la Roma.
          Învățăturile greșite care pătrundeau în Biserica din Colosi sunt greu de determinat din conținutul scrisorii. Paul se mărginește doar să le combată opunându-le învățătura creștină, fără a le numi în termeni preciși. În mod indirect putem totuși deduce că este vorba de o tendință ce strămuta centru vieții și practicii religioase, care este și trebuie să rămână Hristos și îl orienta spre anumite elemente din rândul creaturilor. Cultul îngerilor (2,15.18), anumite tendințe iudaizante (2,11.16), sau așa-zise ascetice (2,23), o filosofie care duce la rătăcire (2,8), precum și revenirea la «stihiile lumii» de care Coloseni au fost eliberați prin moartea lui Hristos (2,20), toate acestea ne zugrăvesc un tablou aproximativ al confruntării prin care trecea Biserica și credința Colosenilor. Este un întreg amestec de idei noi. Propagatorii lor le făgăduiesc celor ce le vor urma o cunoaștere mai adâncă a divinității, o desăvârșire mai înaită și intrarea în legătură cu lumea spiritelor prin anumite ceremonii tainice, luminate de vedenii și închipuiri (2,18).
          Spre combaterea aceastor curente dăunătoare, Paul face o largă și profundă expunere a învățăturii despre Hristos. Stilul vioi, direct, polemic, rezultă din însuși scopul pe care și l-a propus scriitorul și din situația căruia trebuie să-i facă față. În comparație cu acest ton, scrisoarea către Efeseni, care în linii mari tratează același subiec, ne pare senină, liniștită, mai orânduită și mai bogată în conținut.
          Intenția apostolului este să-i redea lui Isus Hristos rolul propriu în creația lumii și în creația Bisericii (1,11-20).
          Titlurile care-i revin pun în lumină Fiul Tatălui, Omul-Dumnezeu, Mântuitorul lumii și Capul Bisericii. Prin toate aceste prerogative unice, Isus Hristos este mai presus de spiritele cerești. Întâietatea lui nu provine numai din misiunea de Răscumpărător al lumii, ci și din aceea de Creator. El este la originea universului și în același timp scopul lui ultim.
          Prin moartea lui răscumpărătoare, Isus Hristos aduce pacea în lume, restabilind ordinea tulburată de păcat (1,20); aduce păgânii la Dumnezeu chemându-i prin credință la sfințenie (1,21-23).

          Paul are însărcinarea de a propovădui lumii acest mister privitor la Hristos, chiar cu prețul suferinței (1,24-29). În numele acestei însărcinări le atrage atenția la vigilență celor care s-ar putea lăsa ispitiți de alte învățături. Dat fiind că în Hristos se află «toată plinătatea dumnezeirii» (2,9), Colosenii își vor afla în el propria lor împlinire (2,10).
          În practica vieții, din această credință reiese că omul botezat, creștinul este mort și în același timp înviat în Hristos. Trebuie deci să trăiască potrivit cu această realitate (3,1-4), stăpânindu-și pornirile rele (3,5-8) despuindu-se de omul vechi și îmbracându-l pe cel nou (3,9-11). «Îmbrăcarea cu Hristos înseamnă înfăptuirea tuturor virtuțilot, îndeosebi a dragostei frățești (3,12-14). Numai astfel se poate obține pacea (3,15). Acestea se recer în orice stare socială a omului (3,18-4,1). Rugăciunea mai ales în unire cu aproapele (4,2-4), și prudența în toate (4,5u), sunt ajutoare și chezășie a desăvârșirii.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact