Start :: Scriptura :: Anexe
PASCAL: EPISTOLA A DOUA A LUI IOAN
«Bătrânul» adresează această scrisoare «alesei Doamne și copiilor ei». În încheiere le trimite acestora salutul «copiilor surori alese» a acestei Doamne.
Irineu (135-200) citează scrisoarea și nespune că a fost scrisă de «Ioan, discipolul lui Isus». Eusebiu din Cezarea (265-339) nu se pronunță asupra autorului. Pe timpul lui Ieronim (345-420) problema nu este lămurită, iar lista scrierilor Noului Testament întocmită de sinodul Roman în anul 382 propune ca autor pe un alt Ioan, deosebit de discipolul Domunlui. În zilele noastre diferitele ipoteze propuse în această privință nu au adus mai multă lumină.
Locul redactării se situează probabil undeva în Asia Mică, iar timpul pare să fie același cu al celei dintâi scrisori a lui Ioan, căci ambele scrisori atacă aceleași învățături greșite.
Atât forma sacrierii cât și conținutul ei au caracteristicile unei adevărate scrisori. Temele tratate sunt aproape identice cu acelea din 1I:dragostea ca poruncă de primă însemnătate (v. 5), statornicia în adevăr (v. 4), paza de ademenitorii care nu cred în Isus Hristos întrupat (v. 7) și nu-i păstrează poruncile (v. 9).
2I reprezintă pentru noi o privire rapidă în viața unei comunități creștine din Biserica primelor timpuri. Aceată pricvire îmbrățișează în mod obiectiv situația așa cum este, cu aspectele ei pozitive, dar în același timp și cu primejdiile ce o amenință și cu poziția pe care credincioșii trebuie să o adopte pentru a face față stării lucrurilor.
