IV. Anual

7. Exerciţiile spirituale

"Din toate mijloacele pe care Dumnezeu le pune la dispoziţia oamenilor pentru a-şi îndrepta viaţa, nu este nici unul care să fi produs efecte aşa de măreţe şi de minunate ca exerciţiile spirituale" (Sf. Vincenţiu de Paul).

De aceea: "În momentul când exerciţiile spirituale vor intra în programul de viaţă al tineretului, vom putea spera un viitor mai bun şi mai luminos" (Pius XI).

Exerciţiile spirituale sunt trăirea sistematică a diferitelor activităţi spirituale (ascultarea predicilor, meditaţie asupra adevărurilor predicate, contemplarea adevărurilor veşnice, rugăciunea, examinarea conştiinţei, mărturisirea, combaterea defectelor, cuminecarea, practicarea virtuţiilor, etc.), cu scopul de aţi ordona viaţa proprie după voinţa lui Dumnezeu, pentru dobândirea vieţii veşnice.

1. Roagă-te în timpul exerciţiilor spirituale.

Doamne Isuse Hristoase care m-ai învrednicit în aceste zile de reculegere sufletească, cu umilinţă te rog, ajută-mă să urmez calea voită de tine; alungă de la mine preocupările şi distracţiile lumeşti şi fii-mi maestru şi conducător; luminează-mi mintea ca să pot pătrunde adevărurile veşnice, singurele necesare pentru mine; întăreşte-mi voinţa ca să le pot urma cu sfinţenie până la sfârşitul vieţii mele, căci tu ai zis, că numai cel ce va răbda până în sfârşit acela se va mântui; simţurile mele, Doamne, să fie supuse minţii mele şi harului tău, şi să nu mă dedau la nici o plăcere care ar fi contra legii tale.

Promit că în zilele acestea, mă voi ruga, mă voi mortifica, voi asculta cuvântul tău care vei binevoi să mi-l adresezi prin predicator, voi reflecta asupra lui; voi lucra ca să-mi cunosc greşelile de căpetenie şi defectele care mă abat de la calea ta, şi printr-o mărturisire bună să le şterg şi să urmez drumul virtuţilor, ca astfel să cred în tine, să nădăjduiesc şi să te iubesc şi mai presus de toate să ţin poruncile tale, şi aşa să ajung la fericirea veşnică, unde nu este durere, nici întristare, nici suspinare, ci viaţă fără de sfârşit.

Până atunci vreau să fiu un tânăr creştin şi un apostol după dorinţa Inimii tale preasfinte, vreau să învăţ şi să-mi fac datorinţele, pentru ca să te preamăresc aici pe pământ şi să se împlinească cuvintele tale: "Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voastre cele bune, să preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri". Amin.

Ca să reuşeşti, examinându-te la amiaz şi seara asupra următoarelor puncte:

2. Examinează-ţi conştiinţa în timpul exerciţiilor spirituale.

Vreau să ajung scopul exerciţiilor spirituale, adică reformarea întregii mele vieţi sufleteşti?
Mă gândesc serios la practicarea unui program de viaţă spirituală?
M-am hotărât să mă mărturisesc regulat, să nu rămân în păcat de moarte şi să-mi deschid sufletul unui peot?
Îmi dau seama de greşelile pe care trebue să le corectez şi de virtuţile pe care trebue să le practic?
Folosesc bine mijloacele pentru acest scop şi pentru buna reuşită a exerciţilor spirituale?
Şi anume: Sunt atent la predici?
Păstrez tăcerea?
Alung distracţiile?
Ofer lui Isus sacrificiile din zilele acestea pentru îndreptarea mea şi a colegilor mei?
Urmez regulat orarul?
Ascult bine sf. Liturghie?
Ce hotărâri mi-am luat? Le-am scris pentru ca să le pot citi mereu şi să nu le uit?
Înlătur ocupaţiile străine exerciţiilor spirituale?
Mortific îndeajuns simţurile: ochii, să nu privească în toate părţile, urechile, să nu asculte nimic în afară de cele sfinte, fantezia şi curiozitatea să nu caute şi să nu se ocupe de bună voie cu amintiri, lecturi, etc. nepotrivite pentru zilele acestea?
Mă rog pentru predicator, pentru mine, pentru părinţii şi colegii mei?

3. Roagă-te înainte de mărturisirea din timpul exerciţiilor spirituale.

Păcătuit-am, făcut-am fărădelege, nedreptate făcut-am înaintea ta, prea bunule Stăpâne!

Călcat-am poruncile tale

cele mântuitoare, şi juruinţele mele cele sfinte, care le-am făcut la sfântul Botez, în faţa marelui tău altar, înaintea îngerilor şi a oamenilor; lepădatu-m-am de înfricoşatul Sânge al Legii prin care m-am sfinţit, socotind-l de nimic, şi bătându-mi joc de Spiritul harului, şi nebăgând de seamă învierea cea înfricoşată şi mai presus de fire. Toată Scriptura şi legea cea dumnezeiască, şi învăţătura cea însuflată de Dumnezeu, ca un sunet deşert şi graiul pustiu de fapte s-a socotit de mine. Numai cu numele am purtat cinstea Evangheliei şi adevărata creştinătate.

Mâinile mele

spre toată răpirea şi lăcomia au fost nevoitoare.

Picioarele mele

grabnice şi foarte fărădelege şi spre toată nedreptatea şi înşelăciunea, gata să năvălească şi să calce partea fraţilor, şi să mănânce pe cei săraci.

Gura mea

organul sfintelor rugăciuni şi cuvinte, am făcut-o organ a toată ruşinea şi vorba nebunească, de călcare de jurământ şi de clevetire.

Ochii mei

şi toate simţurile mele peste măsură umplutu-le-am de desfrânare şi de toată obrăznicia.

Mintea

care împărăţeşte în mine, acea sămânţă dumnezeiască, am călcat-o în picioare, şi mădularele tale Hristoase, le-am făcut mădulări ale păcatului; şi în loc de biserică a lui Dumnezeu, făcutu-m-am lăcaş de stricăciune şi necurăţie.

Ţie unuia am greşit

dar ţie unuia mă şi închin; cu inimă înfrântă aduc ţie mărturisirea ca o jertfă curată. Lasă, iartă, iubitorule de oameni Stăpâne greşelile mele, şi biruiească mulţimea îndurărilor tale mormanul cel rău al păcatelor mele. Adâncul bunătăţii tale celei nemărginite, să acopere marea cea amară a răutăţii mele. Am pilde de cele mai mari ale iubirii tale de oameni: pe tâlhari, pe desfrânaţi, pe vameşi, şi pe fiul cel rătăcit care mă întrec cu mult pe mine nevrednicul, şi întru împărăţia cerurilor înainte ajung. Cu aceia şi pe mine, care mă mărturisesc şi cad la tine, primeşte-mă Stăpâne; măcar că foarte departe sunt de întoarcerea şi de curata lor pocăinţă; dar bunătatea ta cea nemăsurată să împlinească ceea ce lipseşte, ori, şi mai bine, să facă totul, de vreme ce de toate cu totul sunt lipsit. Că spre îndurare şi iertare te îndeamnă şi crucea şi moartea de voie bună, care pentru mine ai răbdat-o, luptele Apostolilor, asudările Cuvioşilor, sângele Mucenicilor; şi mai presus de toate, este nădejdea şi mântuirea de obşte a tuturor, Născătoarea de Dumnezeu, care mai presus de cuvânt, fără sămânţă te-a născut!

Ale căror rugăciuni cu iubire de oameni primindu-le, de munca cea veşnică care va să fie, mântuieşte-mă cu darul şi cu iuburea de oameni a celui fără de început Părintele tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, şi cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Buze întinate

şi mâini pângărite mişc către tine Preabunule şi inimă îngropată în gânduri rele; că ochi orbi având eu păcătosul, sufletul îl port întunecat de patimi şi cu totul sunt acoperit de necuviincioase desfătări. Întinde-ţi preacuratele tale palme, o iubitorule de oameni!

Mântuieşte-mă Mântuitorule, strig ţie, şi mă curăţeşte de întinăciunea multelor greşeli şi de relele ce vin asupra-mi, ca un mult îndurat.

Lacrimi dă-mi mie,

Dumnezeule, ca odinioară femeii păcătoase, şi mă învredniceşte să ud picioarele tale, care m-au scăpat din calea rătăcirii, şi mir de bună mireasmă să-ţi aduc ţie viaţă curată, întru pocăinţă câştigată: ca să aud şi eu glasul tău cel dorit: Credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.

4. Examinează-ţi conştiinţa la mărturisirea din timpul exerciţiilor spirituale

Scopul şcolii: Am venit la şcoală cu gândul curat de a deveni un element de valoare pentru Biserică şi neam, sau cu alte gânduri?

Dacă am avut intenţiune curată silitu-m-am să progresez în ştiinţă şi în viaţa spirituală?

Cum am folosit mijloacele prescrise de profesori pentru a învăţa bine şi sfaturile părintelui de religie pentru a fi un elev curat şi pentru a deveni un creştin exemplar!

Întrebuinţarea simţurilor: Ca să ajung la acest scop, mi-am mortificat ochii, lipsindu-i de privirea lucrurilor primejdioase, auzul lipsindu-l de vorbe sau cântece nepotrivite, limba, tăcând când era interzisă vorbirea, pipăitul, suportând frigul, caldul, asprimea, ori neatingând ceea ce e oprit, gustul, mâncând ceea ce ţi s-a pus înainte?

Mi-am mortificat memoria alungând amintirea lucrurilor rele din trecut, fantazia, alungând închipuirile primejdioase şi păcătoase, pornirile, înfrânând pornirile rele şi alimentând înclinările spre studiu, rugăciune şi virtute, încăpăţânarea, dănd dreptate aceluia care o avea, voinţa, ascultând totdeauna de Dumnezeu şi de mai marii mei?

Care e starea mea sufletească privitor la:

I. Codul datorinţelor morale: Decalogul (cele 10 porunci).

Datorinţele faţă de Dumnezeu

a) Datorinţele faţă de persoana lui Dumnezeu:

Porunca I: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai Dumnezei străini înaintea mea. Chip cioplit să nu-ţi faci ca să te închini lui".

Am dat lui Dumnezeu cultul intern (cu mintea şi cu voinţa), şi extern (cu trupul, graiul şi gesturile lui)?
Am adorat pe Dumnezeu, recunoscăndu-mi atârnarea de El? Ca să ador pe Dumnezeu am luat parte la jertfa liturgică?
Mi-am făcut regulat toate deprinderile sufleteşti (rugăciunile). Cum le-am făcut? Ce n-am făcut din ele? Am fost statornic în rugăciune? M-am rugat cu pietate? Am cinstit după cuviinţă pe Preac. Fecioara Maria şi pe sfinţi? N-am deviat de la simţământul religios prin: idolatrie (cultul divin oferit unei creaturi)? superstiţie (prin divinaţiune sau ghicitorie păcătoasă de a cunoaşte lucruri ascunse cu ajutorul diavolului)? credinţă deşartă (farmece, descântece)? făcătura (năzuinţa de a strica aproapelui cu ajutorul diavolului)? prin spiritism luând parte la şedinţe?
N-am comis sacrilegiu (tratarea cu nevrednicie a celor sfinte: batjocorirea preoţilor, călugărilor şi călugăriţelor, necinstirea sfintelor taine, a locurilor sfinte, a bisericii, a troiţelor, a cimitirului, mărturisirea şi cuminecarea cu nevrednicie)?
N-am păcătuit prin ispitirea lui Dumnezeu, ca de ex.: Doamne dacă îmi vei ajuta la examene voi crede că exişti, că eşti bun, înţelept, atotputenic, etc.?

b) Datorinţele faţă de numele lui Dumnezeu:

Porunca II: "Să nu iei numele lui Dumnezeu în zadar".

N-am folosit în mod uşuratic numele lui Dumnezeu?
N-am înjurat numele lui Dumnezeu? De câte ori?
Mi-am împlinit votul făcut?
N-am păcătuit prin sperjur sau jurământ fals?

c) Datorinţele faţă de ziua Domnului:

Porunca III: "Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului".

Lipsit-am sau întârziat-am de la sf. Liturghie, fără motiv grav, în Dumineci şi sărbători? De câte ori? În timpul slujbelor, am râs, am vorbit sau m-am gândit aiurea?
Am lucrat lucruri oprite?

Datorinţele faţă de aproapele

a) Datorinţele sociale:

Porunca IV: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să trăieşti mult şi bine pe pământ".

A) Datorinţele faţă de părinţi: Mi-am cinstit părinţii ori am grăit împotriva lor vorbe de ocară, de dispreţ şi m-am ruşinat de ei? I-am ascultat? I-am iubit, ajutându-i, rugându-mă pentru ei şi suportându-le greşelile şi nesupărându-i prin purtarea mea?

B) Datorinţele faţă de superiori: Am cinstit, ascultat şi iubit pe educatorii, profesorii şi formatorii mei?

C) Datorinţele faţă de Stat: Am avut dragostea recerută faţă de patrie? Am arătat această dragoste prin aceea că am cinstit autoritatea publică? M-am supus legilor ei, mi-am îndeplinit datorinţele de elev, am trăit creştineşte? N-am fost şovinist? N-am avut ură faţă de alte neamuri? Mi-am dat seama că toţi suntem fii ai lui Dumnezeu? Spre acest scop am ajutat misiunile pentru evanghelizarea necredincioşilor?

b) Datorinţele faţă de viaţa mea şi a aproapelui:

Porunca V: "Să nu ucizi".

Mi-am îngrijit sănătatea trupului prin procurare de hrană, îmbrăcăminte, doctorii necesare, în caz de boală?
Nu m-am dat desfrâului şi beţiei şi astfel să-mi ruinez sănătatea?
Nu mi-am pus viaţa în primejdie prin baie, sport exagerat? Fost-am însă gata să-mi jertfesc viaţa pentru păstrarea credinţei, pentru apărarea bisericii, etc.?
N-am încercat să mă sinucid? Mi-am dat seama că sinuciderea e o crimă împotriva lui Dumnezeu, împotriva societăţii? Mi-am dat seama că nici mizeria, nici repararea onoarei, nici actul de curaj ce-l cuprinde, nu sunt motive care să îndreptăţească sinuciderea?
N-am dorit să repar onoarea prin duel? Mi-am dat seama, că cei ce duelează îşi primejduiesc vinovat viaţa şi atentează la viaţa altuia?
Nu m-am făcut vinovat de omucidere, prin aceea că am făcut ori am omis vreo faptă ce trebuia săvârşită şi astfel am cauzat moartea aproapelui?

c) Datorinţele faţă de izvoarele vieţii:

Porunca VI: "Să nu fii desfrânat".

Porunca IX: "Să nu pofteşti femeia aproapelui tău". Vezi Mărturisirea şi cuminecarea în cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus.

d) Datorii faţă de bunul material al aproapelui:

Porunca VII: "Să nu furi".

Porunca X: "Să nu doreşti nici un lucru al aproapelui tău".

N-am vătămat dreptul de proprietate a aproapelui prin furt, înstrăinând pe ascuns şi pe nedrept lucrul altuia, fără dreapta lui învoire?
N-am răpit prin violenţă lucrul altuia?
Am păstrat la mine lucrurile aproapelui? Mi-am plătit datoriile? Am înşelat pe altul?
Mi-am dat seama că furtul e păcat de moarte şi că hoţii nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu?
N-am păgubit pe altul, nimicind sau deteriorând un bun al său?
N-am cooperat la furt sau păgubire, dând mână de ajutor aproapelui la aceste două păcate, fie poruncindu-i, sfătuindu-l, fie ajutându-l, sau împărtăşindu-mă de cele furate?
Silitu-m-am să repar prin restituţie dauna pricinuită aproapelui?
Gânditu-m-am că nu se iartă păcatul, până nu se restituie furatul? Sunt gata la restituire?

e) Datorii faţă de bunul nume al aproapelui:

Porunca VII: "Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău".

Am spus totdeauna adevărul? Am avut totdeauna dragostea faţă de adevăr? Şi de aceea m-am silit să cunosc adevărul, să-l rostesc, ori să-l tăinuiesc dacă mi s-a cerut secretul?
Am minţit? De ce? Cu intenţia de a înşela, ca să scapi de pedeapsă, din glumă, etc.?
N-am fost făţarnic sau ipocrit?
Mi-am dat seama că minciuna e păcat împotriva limbajului, împotriva societăţii, e un fel de negare a lui Dumnezeu care este adevărul suprem?
Am tăinuit secretul ce mi s-a încredinţat, ori l-am violat fără cauză justă?
Am păstrat sau violat secretul, păgubind astfel ordinea şi binele comunităţii sau pe cel nevinovat?
Mi-am dat seama că nu se poate tăinui adevărul prin minciună când sunt întrebat, ci numai prin tăcere, prin răspunsuri echivoce, prin abatere de la subiect în mod abil, dacă nu sunt obligat să-l spun?

Datorinţele faţă de sine

Decalogul aplicat la sine.

Am căutat să nu fiu uşuratic, să mă formez, să mă cunosc şi să devin o persoană integră?
Pentru a mă cunoaşte bine, m-am folosit de examinarea cunoştiinţei (analizarea sentimentelor, pasiunilor, gândurilor, a defectului dominant şi hotărârea de îndreptare?)

a) Datorii faţă de trup:

Mi-am protejat trupul, evitând fumatul excesiv, băutura, patimile, plăcerile, etc.?
Am dezvoltat energiile trupeşti prin exerciţii fizice, sport moderat, bună dispoziţie, etc.?

b) Datorii faţă de suflet:

Mi-am ocrotit raţiunea neîmpiedicându-i uzul prin abuzul alcoolului?
Nu i-am micşorat puterea prin surmenaj şi pasiuni violente? N-am orbit-o prin prejudecăţi, prin false principii, prin încăpăţânare?
Mi-am purificat mintea de iluzii şi idei greşite, formându-mi o cultură şi o convingere creştină? N-am nimicit prin egoism şi vicii puterea inimii? Am căutat să cultiv sentimentul estetic şi să văd în toate latul frumos? Nu mi-am slăbit voinţa prin păcate, surmenaj, etc.? M-am sforţat să-mi îndeplinesc cu orice sacrificiu programul de zi şi astfel să-mi întăresc voinţa?

c) Datorii faţă de viaţa spirituală:

N-am ucis în mine prin păcate, harul lui Dumnezeu? Caut, să mă purific prin sfintele taine?
M-am mărturisit şi cuminecat în primele Vineri din lună? Din ce motive n-am făcut acest lucru? Am o grijă deosebită faţă de cultivarea credinţei, nădejdii şi a iubirii? Caut să devin asemenea lui Isus, să ating perfecţiunea personalităţii mele morale? Caut să devin un caracter (urmarea convingerilor drepte), erou (urmarea unui ideal înalt şi drept), sfânt (starea de perfectă iubire a lui Dumnezeu şi prin el a oamenilor)?

II. Datorinţele faţă de Poruncile Bisericeşti:

Porunca I: "Să ţii sărbătorile cele alese şi legate". Le-am ţinut pe toate?

Porunca II: "În Dumineci şi sărbători să asculţi sf. Liturghie cu pietate cum se cuvine". Am ascultat regulat sf. Liturghie, de la început până la sfârşit şi cu atenţia cuvenită?

Porunca III: "Să ţii posturile şi ajunurile, care şi precum îţi porunceşte Biserica". Am mâncat Miercurea, Vinerea, şi în alte zile de post carne? Mi-am zis rugăciunile pentru dispensă?

Porunca IV: "Să-ţi mărturiseşti păcatele şi să te cumineci cel puţin odată în an, la Paşti". Te-ai mărturisit în anul trecut?

Porunca V: "Să nu faci nuntă în unele timpuri ale anului". N-ai luat parte la petreceri zgomotoase în timpurile oprite?

III. Am înlăturat cele 7 păcate capitale şi alte păcate?

Mândria: N-am dorit ca alţii să mă laude? N-am fost întristat când n-am primit laude? N-am fost preocupat excesiv, că ce zic alţii despre mine? N-am căutat să se vorbească bine despre mine? şi rău despre alţii? N-am fost ambiţios peste măsură? Nu m-am linguşit pe lângă superiori ca să obţin vreo notă mai mare sau vreo încredinţare? N-am criticat şi judecat pe alţii? inclusiv pe superiori? Nu m-am supărat când alţii mi-au spus defectele?

Invidia: Nu m-am întristat pentru binele altuia, ca şi cum ar fi fost un rău pentru mine, o înjosire a mea? Nu m-am întristat când altul a fost lăudat? N-am invidiat calităţile altuia: ascultarea, bunătatea, umilinţa, hărnicia, etc.? N-am vorbit de rău pe altul din invidie ca să micşorez faima lui?

Mânia: N-am fost nerăbtător şi nu m-am enervat pentru orice nimic? N-am isbucnit în cuvinte şi gesturi furioase? Nu cumva am văzut ofensa acolo unde era numai glumă sau greşală? Am iertat pe cel care m-a ofensat? N-am ţinut mânie prin aceea că n-am mai vorbit cu dânsul? N-am dorit să mă răzbun, ori poate chiar m-am răzbunat?

Lăcomia: N-am mâncat şi/sau băut peste măsură? N-am căutat băuturi alcoolice? Mi-am luat hotărârea de a mânca numai la timpul stabilit pentru masă? La masă m-am mortificat dacă nu mi-a plăcut vreo mâncare?

Necurăţia: vezi Mărturisirea şi cuminecarea în cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus.

Lenea: vezi Mărturisirea şi cuminecarea în cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus.

Zgârcenia: N-am fost prea zgârcit? N-am prădat banii pe lucruri nefolositoare: tutun, reprezentaţii, etc.? Mi-am cumpărat cărţile recomandate de profesorul de religie? Am dat pentru misiuni, am ajutat pe vreun coleg lipsit? N-am fost prea preocupat de strângerea banilor, obiectelor, de a avea de toate şi de a nu da la nimeni nimic?

Nu m-am făcut vinovat de vreun păcat contra Spiritului Sfânt, de deznădejde, sau mai ales de împietrirea în păcat, respingând orice sfat şi învăţătură pentru întoarcerea mea la calea cea adevărată?
Am sfătuit pe altul la păcat?
Am ajutat pe altul la păcat?
Am ajutat păcatul altuia?
Am tăcut păcatul altuia?

IV. Datorinţele faţă de virtuţile principale:

Credinţa: Preţuiesc marele dar al credinţei? Nu m-am îndoit de unele adevăruri de credinţă? de care anume? Mă silesc să-mi întăresc credinţa, prin rugăciune, viaţă curată, lecturi religioase şi studiul religiei?
Înconjur ceea ce mi-ar putea slăbi credinţa: cărţile rele, conversaţie îndelungată cu necredincioşii, orgoliul ce-l ispiteşte pe om să nu creadă decât ceea ce vede, necurăţia?
Mă trudesc să-mi conformez viaţa după credinţă: în judectă, în vorbe, în fapte?
Doresc din inimă răspândirea credinţei? M-am rugat în timpul octavei de rugăciuni pentru unirea bisericilor? În ziua misionară m-am rugat pentru misionari şi mi-am dat obolul pentru ca să ajut misiunile?
Am avut şi am tot respectul şi toată devoţiunea faţă de sfântul Părinte Papa, Vicarul lui Hristos şi temelia Bisericii?

Nădejdea: Nu mi-am pierdut nădejdea iertării păcatelor şi a dobândirii împărăţiei cerului?

Iubirea: Iubit-am pe Dumnezeu mai presus de toate, fiind gata să-mi pierd chiar şi viaţa decât să-l superi? Am avut iubirea recerută faţă de aproapele, ajutându-l după putinţă? Am dat după putinţă când s-a făcut vreo colectă pentru săraci, pentru misiuni, etc.? Am iertat greşelile altora?

Prudenţa: Am fost prudent în convorbiri, în intimitatea cu prieteni, la vizite, în a cere sfatul părintelui spiritual, în a folosi sfaturile mai marilor mei, atât la învăţat cât şi în a mă purta bine?

Dreptatea: Am dat fiecăruia ce este al său: pietatea cuvenită lui Dumnezeu, (deprinderile sufleteşti); ascultarea cuvenită lui Dumnezeu, bisericii, superiorilor, confesorului? Am respectat proprietatea?

Tăria: Am avut tăria sufletească în îndeplinirea datorinţelor chiar şi atunci când mi s-au părut prea grele? Mai ales în momente de ispite, am fost destul de energic? Dar, în suferinţe (boală, necazuri familiare, etc.)? Nu mi-am neglijat datorinţele din spirit de colegialitate rău înţeleasă? Nu mi-am neglijat rugăciunile, mersul la sf. Liturghie, mărturisirea din aceleaşi motive?

Cumpătarea: Am fost cumpătat la mâncare şi băutură? Cum am practicat:

a) umilinţa: Am primit umilirile şi dispreţul mai bucuros decât laudele deşarte? Am căutat să mă cunosc pe mine însumi şi să nu mă ridic peste cei care sunt mai vrednici decât mine, să respect pe cei bătrâni şi să mă unesc cu Isus atunci când alţii mă dispreţuiesc?

b) blândeţea: Am fost destul de calm în toate împrejurările? Am fost blând faţă de colegi, inferiori, ţărani, săraci, faţă de cei din familie?

c) curăţia: vezi Mărturisirea şi cuminecarea în cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus.

V. Datorinţele faţă de sfintele taine

Ţi-ai dat seama că fără harul lui Dumnezeu nu poţi face nimic pentru mântuire? Ai cerut de la Dumnezeu harul să învingi ispitele?
Ţi-ai curăţit sufletul de păcate în ziua aniversării botezului?
Ai fost un apărător al credinţei? Te-ai gândit că prin taina sf. Mir ai devenit soldat al lui Hristos?
Ai avut respectul cuvenit faţă de sf. Euharistie? la sf. Liturghie, la cuminecare, etc.? Ai fost cu sufletul curat când te-ai cuminecat?
La aniversarea primei cuminecări te-ai gândit la promisiunea ce ai făcut-o lui Isus că-l vei iubi toată viaţa?
Ce respect ai avut faţă de mărtirisire: n-ai batjocorit pe cei ce se mărturisesc? Tu te-ai pregătit bine pentru mărturisire? Ai avut părere de rău şi propus de a nu mai păcătui?
Nu ţi-ai bătut joc de maslu, preoţie şi căsătorie? Nu simţi chemarea la preoţie?

5. Mărturiseşte-ţi păcatele în timpul exerciţiilor spirituale.

Vezi Mărturisirea săptămânală.

6. Roagă-te după mărturisirea din timpul exerciţiilor spirituale.

Îţi mulţumesc Doamne, că m-ai aşteptat pe mine şi m-ai ajutat să mă pot întoarce la tine prin mărturisire. Mulţumescu-ţi, că mai întărit dându-mi putere să-mi mărturisesc toate păcatele mele şi prin căinţa mea sprijinită cu harul tău, m-ai făcut iarăşi moştenitor al raiului celui pierdut prin fărădelegile mele cele multe.

Mulţumescu-ţi

că după ce te-am vătămat, nu mai aruncat îndată în focul cel nestins de care eram vrednic, ci m-ai aşteptat, şi mi-ai dat acest mijloc de mântuire. O Doamne, cât de nespusă este bunătatea ta. Tu nu-mi vei mai pomeni păcatele trecutului în veci. Tu ţi-ai întors faţa ta de la ele şi iarăşi te uiţi cu blândeţe şi cu dragoste la mine, care la tine am scăpat. Bunătatea ta cea nemăsurată a întrecut mulţimea fărădelegilor mele.

Umblat-ai după mine,

ca după o oaie rătăcită până ce m-ai aflat, şi mai scăpat din primejdia pieirii, şi acum iarăşi cu dragoste mă strângi la sânul tău de Tată. De acum iarăşi te voi putea grăi de Tată, iar pe Fecioara Maria de Mamă. Cu ce îţi voi mulţumii această bunătate şi dragoste? Cu aceea Doamne, că îţi voi fi de acum înainte fiu ascultător şi credincios.

Urăsc păcatul

din toată inima cu amăgirile lui şi singur numai pe tine te iubesc.

Îţi promit

că nu voi mai uita de dragostea cu care m-ai primit şi voi înconjura păcatul precum şi prilejurile ce m-ar putea duce la păcat. Dă-mi ajutorul tău cel puternic, să o pot face aceasta şi să nu mai păcătuiesc în veci. Dă-mi tărie să înplinesc cu dragoste toate poruncile tale pe pământ, ca să mă fac vrednic de răsplata vieţii de veci. Amin.

7. Împlineşte-ţi canonul după mărturisirea din timpul exerciţiilor spirituale.