Paraclisul Preacuratei Fecioare Maria

Paraclisul sau rânduiala Canonului de mângâiere celui mic, către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care se cântă la toată amărăciunea şi asupreala sufletului

Facerea lui Teostirict Monahul; după alţii, a lui Teofan

Binecuvântând preotul, zice: Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a ta este... Doamne îndură-te... (de 3 ori). Veniţi să ne-nchinăm (de 3 ori).

Psalm 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul tău, auzi-mă întru dreptatea ta.

Şi să nu intri în judecată cu servul tău, căci drept, înaintea ta, nu se va găsi nimeni din cei vii.

Că a prigonit duşmanul sufletului meu: smerit-a până la pământ viaţa mea.

Aşezatu-m-a întru întuneric, ca pe morţii veacului: nesimţitor s-a făcut întru mine spiritul eu, întru mine s-a tulburat inima mea.

Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult, gânditu-m-am la toate lucrurile tale: la faptele mâinilor tale am cugetat.

Întins-am spre Tine mâinile mele: sufletul meu spre Tine, ca un pământ fără de apă.

Degrabă auzi-mă, Doamne: slăbit-a spiritul meu.

Să nu întorci faţa Ta către mine: şi voi fi asemenea celor ce se pogoară în groapă.

Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă mila Ta: că întru Tine am nădăjduit.

Arată-mi mie Doamne, calea, pe care voi merge: că spre Tine am ridicat sufletul meu.

Scoate-mă de la duşmanii mei, Doamne, la Tine voi găsi scăpare.

Învaţă-mă să fac voia Ta, că tu eşti Dumnezeul meu.

Spiritul Tău cel bun mă va povăţui la pământ drept; pentru numele Tău, Doamne, mă vei învia.

Întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz sufletul meu, şi întru mila Ta vei zdrobi pe duşmanii mei.

Şi vei pierde pe toţi, cei ce necăjesc sufletul meu: căci servul Tău sunt eu.

Şi iar: Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta, şi să nu intri în judecată cu servul Tău (de 3 ori).

Apoi: Spiritul Tău cel bun mă va povăţui la pământ drept.

Mărire... Şi acum... Aliluia... (de 3 ori)

Şi îndată: Dumnezeu e Domnul (cu stihurile lui).

Şi troparele acestea. Vers 4.

Către Născătorea de Dumnezeu acum cu de-adinsul să alergăm păcătoşii şi umiliţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută îndurându-te de noi; grăbeşte, că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe servii tăi deşerţi, că numai pe tine nădejde te-am câştigat.

Mărire... Şi acum...

Nu vom tăcea niciodată, Născătoare de Dumnezeu, a grăi puterile tale noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi mântuit dintru atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit până acum liberi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, pentru că tu mântuieşti pe servii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.

Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu curăţeşte-mă.

Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea.

Ţie unuia am greşit, şi ce este rău înaintea Ta am făcut:

Ca să te areţi drept întru cuvintele Tale, şi biruitor să ieşi, când te vor judeca.

Că iată întru fărădelegi am fost conceput, şi în păcate m-a născut maica mea.

Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale le-ai arătat mie.

Stropi-mă-vei cu isop, şi mă voi curăţi: spăla-mă-vei, şi mai mult decât zăpada mă voi albi.

Auzului meu vei da bucurie şi veselie: bucura-se-vor oasele cele umilite.

Întoarce faţa Ta către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le.

Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Spiritul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi cu Spirit stăpânitor întăreşte-mă.

Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale, şi cei păcătoşi la Tine se vor întoarce.

Mântuieşte-mă de sângiuiri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele: bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta.

Că de-ai fi voit jertfă, aş fi adus: arderi de tot nu vei binevoi.

Jertfă lui Dumnezeu: spirit umilit; inimă înfrântă şi smerită Dumnezeu nu va urgisi.

Bine fă, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să zidească zidurile Ierusalimului.

Atunci bine plăcute-Ţi vor fi jertfa de dreptate, prinosul şi arderile de tot: atunci vor aduce pe altarul Tău vieţi.

Canonul

Cântare I. Vers 8. Irmos

Apa trecând-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând Israiliteanul, a strigat: Răscumpărătorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi (Se repetă la fiecare cântare).

De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg cercând mântuire, o Maică a Cuvântului şi Fecioară: de rele şi de nevoi mântuieşte-mă.

Asupririle patimilor mă tulbură, şi de multă supărare se umple sufletul meu; împăcă-le, Fecioară, cu liniştea Fiului şi Dumnezeului tău, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Mărire...

Pe tine, ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi pe Dumnezeu, te rog, Fecioară, mântuieşte-mă de nevoi; că la tine, scăpând acum, ridic şi sufletul şi cugetul.

Şi acum...

Bolnav fiind cu trupul şi cu sufletul, de dumnezeiască cercetare, şi de purtarea ta de grijă învredniceşte-mă, singura Maică a lui Dumnezeu: ceea ce eşti buna născătoarea celui Bun.

Cântarea III. Irmos

Doamne, făcătorule al celor de-asupra crugului ceresc şi întemeietorule al Bisericii, Tu mă întăreşte întru iubirea Ta, că Tu eşti culmea doririlor şi întărirea credincioşilor, unule iubitorule de oameni.

Mijlocitoare şi acoperământ al vieţii mele te pun, Născătoare de Dumnezeu Fecioară: tu mă îndepărtează la adăpostirea ta, ceea ce eşti cauza bunătăţilor şi credincioşilor întărire, una întru tot lăudată.

Rogu-te, Fecioară, risipeşte tulburarea sufletească şi viforul scârbelor mele; că tu, Mireasă dumnezeiască, pe Christos începătorul liniştii L-ai născut, ceea ce singură eşti preacurată.

Mărire...

Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, care este cauza bunătăţilor, bogăţia facerii de bine izvorăşte-o tuturor; că toate le poţi, ceea ce ai născut pe Christos cel puternic întru tărie, de Dumnezeu preafericită.

Şi acum...

Cu neputinţe cumplite şi cu patimi bolnave fiind încercat, Fecioară, tu ajută-mă; că pe tine te ştiu vistierie de vindecări neîmpuţinată şi nesecată, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Următoarele se zic după Cântarea III şi IV

Mântuieşte de nevoi pe servii tăi, Născătoare de Dumnezeu, la tine scăpăm, ca un zid nesurpat şi la o folositoare.

Caută cu bunăvoinţă, atotlăudată Născătoare de Dumnezeu, spre răutatea cea cumplită a trupului meu, şi vindecă durerea sufletului meu.

Apoi pomeneşte preotul pe aceia pentru care se face Paraclisul. Iar noi cântăm: Doamne îndură-Te spre noi.

Cu glas înalt: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Şi îndată Sedealna. Vers 2

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă, şi lumii scăpare, cu de-adinsul strigăm către tine: Născătoare de Dumnezeu, vino degrabă, şi ne mântuieşte de nevoi, ceea ce singură eşti grabnică folositoare.

Cântare IV. Irmos

Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, cunoscut-am lucrurile Tale, şi am preamărit dumnezeirea Ta.

Tulburarea patimilor mele şi viforul greşelilor mele alină-le, ceea ce ai născut pe Domnul cârmuitorul, dumnezeiască Mireasă.

Chemând eu adâncul milostivirii Tale, dă-mi-L mie, ceea ce ai născut pe Cel milostiv, şi Mântuitorul tuturor, celor ce te laudă.

Mărire...

Îndulcindu-ne, Preacurată, cu darurile tale, ţie cântare de mulţumită cântăm, cei ce te cunoaştem pe tine, Maica lui Dumnezeu.

Şi acum...

Nădejde şi întărire şi zid al mântuirii nemişcat câştigându-te pe tine, cea întru tot lăudată, de tot necazul ne mântuim.

Cântare V. Irmos

Luminează-ne cu poruncile Tale, Doamne, şi cu braţul Tău cel înalt pacea Ta dă-ne-o nouă, iubitorule de oameni.

Umple de veselie inima mea, Preacurată, dăruieşte-mi bucuria Ta cea neamestecată, ceea ce ai născut pricina veseliei.

Mântuieşte-ne din nevoi, Născătoare de Dumnezeu curată, ceea ce ai născut răscumpărarea cea veşnică, şi pacea, care întrece toată mintea.

Mărire.

Strălucire luminii tale risipeşte negura greşelilor mele, dumnezeiască Mireasă, ceea ce ai născut lumina cea dumnezeiască şi veşnică.

Şi acum...

Vindecă neputinţa patimilor mele, Curată, învredniceşte-mă de cercetarea ta, şi cu rugăciunile tale dăruieşte-mi sănătate.

Cântare VI. Irmos

Rugăciunea voi vărsa-o către Domnul, şi Lui voi spune necazurile mele: că de rele s-a umplut sufletul meu, şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi mă rog ca Iona: din stricăciune scoate-mă, Dumnezeule.

Aşa cum a mântuit de moarte şi de stricăciune firea mea, care era cuprinsă de stricăciune şi de oarte, pe sine însuşi dându-se spre moarte, Fecioară, roagă pe Domnul şi Fiul tău să mă scape de răutatea duşmanilor.

Folositoare şi preaputernică păzitoare a vieţii te ştiu, Fecioară, care împrăştii mulţimea ispitelor şi alungi asuprelile diavolilor, şi mă rog: de stricăciunea patimilor mele mântuieşte-mă.

Mărire...

Ca un zid de scăpare şi mântuire desăvârşită a sufletelor şi desfătare întru necazuri, te-am câştigat pe tine, Fecioară, şi de lumina ta pururea ne bucurăm, o Doamnă, şi mântuieşte-ne acum de patimi şi de nevoi.

Şi acum...

În pat zac acum neputincios, şi nu este vindecare trupului meu: ci mă rog ţie celei bune, care ai născut pe dumnezeu şi Mântuitorul lumii, şi vindecătorul bolnavilor: ridică-mă din stricăciunea boalelor.

Mântuieşte de nevoi pe servii tăi, Născătoare de Dumnezeu, la tine scăpăm, ca un zid nesurpat şi la o folositoare.

Caută cu bunăvoinţă, atotlăudată Născătoare de Dumnezeu, spre răutatea cea cumplită a trupului meu, şi vindecă durerea sufletului meu.

Preotul face iarăşi pomenire, ca după Cântarea III.

Cu glas înalt:

Cu Tu eşti Împăratul păcii, şi mântuitorul sufletelor noastre, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condac. Vers 2

Ceea ce eşti folositoare neamăgitoare creştinilor, mijlocitoare neschimbată către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci aleargă, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre mântuire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Doamne îndură-Te spre noi.

Apoi Treptele.

Antifonul I. Vers 4

Din tinereţele mele multe patimi se luptă cu mine: ci însuţi mă sprijineşte, Mântuitorul meu, şi mă mântuieşte.

Ceia ce urâţi Sionul, ruşina-vă-veţi de la Domnul: că precum iarba, de foc veţi fi uscaţi.

Mărire...

Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viează, şi prin curăţie se înalţă: luminează-se prin Unimea Treimii, cu sfinţenie de taină.

Şi acum...

Prin Spiritul Sfânt izvorăsc râurile darului care adapă toată făptura, spre rodire de viaţă.

Şi îndată Prohimenul

Pomeni-voi numele tău întru tot neamul şi neamul.

Stih: Ascultă, Fiică, şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi uită de poporul tău şi de casa părintelui tău: şi va dori Împăratul frumuseţea ta.

Toată suflarea să laude pe Domnul. Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului. Lăudaţi pe Dumnezeu întru sfinţii Lui.

Diaconul: Şi pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeu să-L rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi (de 3 ori)

Diaconul: Înţelepciune drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie.

Preotul: Pace tuturor (+).

Poporul: Şi spiritului tău.

Diaconul: La citirea Sfintei Evanghelii de la Luca.

Preotul: Să luăm aminte.

De la Luca C. I, st. 39

În zilele acelea sculându-se Maria, mers-a la munte cu degrabă, în cetatea Iudei; şi a intrat în casa Zahariei, şi s-a închinat Elisabetei. Şi a fost, când a auzit Elisabeta închinăciunea Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei; şi s-a umplut cu Spiritul Sfânt Elisabeta, şi a strigat cu glas mare, şi a zis: binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină de la Maica Domnului meu la mine? Că iată, cum fu glasul închinării tale întreu urechile mele, săltat-a pruncul cu bucurie în pântecele meu. Şi fericită e ceea care a crezut, că va fi săvârşire celor zise ei de la Domnul. Şi a zis Maria: "Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Că a căutat spre umilinţa servitoarei Sale: că iată de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel-puternic, şi sfânt e numele Lui". Şi a rămas Maria împreună cu dânsa, ca la trei luni, şi s-a reîntors la casa sa.

Mărire...

Vers 2

Părinte, Cuvinte, şi Spirite, Treimea cea în Unime, şterge mulţimea greşelilor mele.

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, şterge mulţimea greşelilor mele.

Stih: Milueşte-mă, Dumnezeule, după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea.

Stihirile. Vers 6

Nu mă încredinţa folosinţei omeneşti, preasfântă Stăpână, ci primeşte rugăciunea servului tău; că necaz mă cuprinde, nici pot să sufăr săgetările diavolilor; acoperământ nu am agonisit nicăieri, nici unde să scap eu ticălosul, de pretutindenea fiind duşmănit, şi mângăiere nu am, afară de tine. Doamna lumii, nădejdea şi folositoarea credincioşilor: nu trece cu vederea rugăciunea mea, ci fă ce-mi este de folos.

Nimeni, din cei ce aleargă la tine, nu iese de la tine ruşinat, curată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci cere harul, şi primeşte dăruirea, spre folosul cererii.

Schimbarea celor necăjiţi, uşurarea celor bolnavi fiind, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, mântueşte cetatea şi poporul, pacea celor duşmăniţi, liniştea celor înviforaţi, singura mijlocitoare a credincioşilor.

Apoi Preotul:

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta; cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări; înalţă puterea creştinilor dreptcredincioşi; şi trimite peste noi milele Tale cele bogate: pentru rugăciunile Preacuratei Doamnei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor cereşti Puteri celor fără de trupuri, ale cinstitului mărit prooroc Înaintemergător şi Botezător Ioan; ale sfinţilor măriţi şi întru tot lăudaţi Apostoli; ale celor dintru Sfinţi Părinţii noştri şi ai lumii mari Dascăli şi Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, şi Ioan Gură-de-aur; şi ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nicolae Arhiepiscopul de la Mira Liciei, făcătorul de minuni; ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul Românilor; ale sfinţilor măriţi şi bine învingători Mucenici, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători Părinţilor noştri; ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeeşti părinţi Ioachim şi Ana şi ale sfântului (cutare, căruia este închinată biserica sau a căruia pomenire o facem), şi ale tuturor Sfinţilor, rugămu-te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoşii, cari ne rugăm Ţie, şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne îndură-Te spre noi.

Cu glas înalt:

Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia-născut Fiului Tău, cu carele împreună bine eşti cuvântat, cu Preasfântul, şi bunul, şi de vieaţă făcătorul Tău Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Cântarea VII. Irmos

Tinerii cei ce din Iudeea au ajuns oarecând în Babilon, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Mântuirea noastră, când ai vrut să o rândueşti, Mântuitorule, în pântecele Fecioarei Te-ai aşezat: pe care folositoare lumii o ai arătat; Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Pe voitorul îndurării, pe care L-ai născut, Maică curată, roagă-L acum, să mântuiască de greşeli şi de spurcăciunile sufletului, pe cei ce strigă cu credinţă: Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Mărire...

Vistierie de mântuire, şi izvor de nestricăciune, şi turn de tărie, şi uşă de pocăinţă, pe ceea ce Te-a născut pe tine, o ai arătat celor ce strigă: Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum...

De neputinţa trupurilor şi de boala sufletelor, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce cu dragoste vin către acoperământul tău cel dumnezeesc, învredniceşte-i, să se vindece: ceea ce ai născut nouă pe Mântuitorul Christos.

Cântarea VIII. Irmos

Pe Împăratul cerurilor, pe carele-L laudă oştile îngereşti: lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Pe cei ce au lipsă de ajutorul tău, nu-i trece cu vederea, Fecioară: pe cari te laudă şi te preaînalţă întru toţi vecii.

Bogăţie de vindecări verşi celor ce te laudă cu credinţă, Fecioară, şi preaînalţă naşterea ta cea negrăită.

Mărire...

Slăbiciunile sufletului meu, şi durerile trupului le vindeci, Fecioară: ca să te preamăresc pe tine, cea plină de dar.

Şi acum...

Asupririle ispitelor şi năvălirile patimilor tu le alungi, Fecioară: ca să te lăudăm întru toţi vecii.

Cântarea IX. Irmos

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, pe tine te mărturisim, cei ce ne-am mântuit prin tine, Fecioară curată: cu cetele cele fără de trup, pe tine mărindu-te.

De către curgerea lacrimilor mele nu te întoarce, Fecioară, care ai născut pe Christos, Cel ce a şters toată lacrima de la toată faţa.

Umple de bucurie inima mea, Fecioară, ceea ce ai primit plinirea bucuriei, şi ai pierdut mâhnirea păcatului.

Adăpostire şi folosinţă, şi zid nemişcat, scăpare şi acoperământ, şi veselie fii, Fecioară, celor ce aleargă la tine.

Mărire...

Cu razele luminii tale luminează, Fecioară, negura neştiinţii alungând, de la cei ce cu credinţă te vestesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.

Şi acum...

Pe cel ce a fost umilit în locul de boală a răutăţii, Fecioară, vindecă-l: dintru nesănătate întru sănătate întorcându-l.

Apoi:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, pe cea pururea fericită, şi preanevinovată, şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...

Iară Preotul cădeşte altarul şi pe popor, sau locul unde se cântă Paraclisul; iară noi cântăm Stihirile acestea.

Vers 2

Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile, şi mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a scăpat pe noi din blestem: pe Doamna lumii, cu cântări să o cinstim.

Pentru păcatele cele multe mi-se înbolnăveşte trupul şi sufletul meu; la tine scap, ceea ce eşti plină de har, nădejdea celor fără nădejde, tu-mi ajută.

Stăpână şi Maica Răscumpărătorului, primeşte rugăciunile nevrednicilor servi ai tăi, ca să fii mijlocitoare către cel ce s-a născut din tine ; o, Doamna lumii, fii mijlocitoarea.

Din inimă cântăm acum cântare cu bucurie, ţie, Născătoarei de Dumnezeu celei a tot lăudate; împreună cu Înainte-mergătorul şi cu toţi Sfinţii, roagă-te, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuiască pe noi.

Mute fie buzele celor necredincioşi, care nu se închină măritei Icoanei tale celei zugrăvite de preasfântul Apostol Luca, care se cheamă Povăţuitoarea.

Toate cetele Îngerilor, Mergătorule înainte al Domnului, cei Doisprezece Apostoli, şi toţi Sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciune, ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este...

Şi Troparele acestea. Vers 6

Îndură-Te spre noi, Doamne, îndură-Te...

Mărire...

Doamne, îndură-Te spre noi că întru tine am nădăjduit.

Şi acum...

Uşa milostivirii deschide-o nouă, Preabinecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim, cei ce nădăjduim întru tine, ci prin tine să ne mântuim de nevoi: că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Preotul zice Ectenia:

Milueşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila ta, rugămu-ne ţie, auzi-ne, şi te îndură spre noi. Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea de păcate a servului (servilor) lui Dumnezeu (cutare), şi pentru ca să se păzească sfânt lăcaşul acesta, şi toată comuna (tot oraşul sau satul), de ciumă, de foamete, de cutremur, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră, şi de războiul cel dintre noi; şi pentru ca blând, milostiv şi lesne iertător să fie bunul şi iubitorul de oameni Dumnezeul nostru şi să întoarcă toată mânia, ce este pornită împotriva noastră, şi să ne scape de urgia, care pe dreptate e asupra noastră, şi să se îndure spre noi.

Doamne îndură-te spre noi.

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului, şi a celor ce sunt pe mare departe, şi milostive părinte, milostiv fii pentru păcatele noastre, şi Te îndură spre noi.

Cu glas înalt:

Că milostiv eşti şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

După aceasta, până ce Fraţii (credincioşii) sărută Icoana Născătoarei de Dumnezeu, se cântă Troparele acestea. Vers 2

Pentru toţi te rogi, ceea ce eşti bună, care scapă cu credinţă sub mâna ta cea puternică; că noi păcătoşii nu avem către Dumnezeu întru nevoi şi întru necazuri pururea altă mijlocitoare, fiind încărcaţi cu multe păcate, Maică a Dumnezeului celui Preaînalt. Pentru aceea cădem înaintea ta: mântuieşte pe servii tăi din toate primejdiile.

Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul şi neamul.

Bucuria celor întristaţi şi folositoarea celor asupriţi, şi dătătoare de nutremânt al flămânzilor, mângâierea celor străini, toiagul bătrâneţilor, cercetarea bolnavilor, acoperământ şi mijlocitoare a celor neputincioşi, tu eşti Maica lui Dumnezeu cel Preaînalt; ţie, Preacurată, ne rugăm, grăbeşte de mântuieşte pe servii tăi.

Stih: Ascultă, Fiică, şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi uită de poporul tău şi de casa părintelui tău, şi va dori Împăratul frumuseţea ta.

Bucură-te, Fecioară preacurată. Bucură-te, cinstit sceptru al Împăratului Christos. Bucură-te, ceea ce ai crescut strugurul cel de Taină. Bucură-te, lumină a toată lumea. Bucură-te, bucuria tuturor. Bucură-te, mântuirea credincioşilor. Bucură-te, apărătoarea tuturor creştinilor, Doamnă.

Mărire... Şi acum...

Vers 8

Bucură-te, laudă a toată lumea. Bucură-te, Casa Domnului. Bucură-te, munte umbrit. Bucură-te, scăpare. Bucură-te, sfeşnic de aur. Bucură-te, preacurată mărire creştinilor. Bucură-te, Maria, Maica lui Christos-Dumnezeu. Bucură-te, raiule. Bucură-te, masă dumnezeiască. Bucură-te, vas de aur. Bucură-te, bucuria tuturor.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Doamna mea prebinecuvântată, folositoarea neamului omenesc, scăparea şi mântuirea celor ce aleargă la tine, ştiu adevărat, ştiu, că foarte am păcătuit, şi te-am mâniat pe tine, preamilostivă Doamnă, şi pe Cel născut cu trup din tine, pe Dumnezeul cel bun; ci am multe chipuri ale acelora care mai înainte de mine au mâniat mila Lui cea bună: pe vameşi, pe curve, şi pe ceilalţi păcătoşi, cărora s-a dat iertare de păcate, pentru părerea de rău şi mărturisire. Deci acestea miluite chipuri, punându-le înaintea ochilor sufletului meu cel greşit, şi spre atâta îndurare a lui Dumnezeu cea primită de dânşii, uitânduă-mă, am îndrăznit şi eu păcătosul, a alerga cu pocăinţă la îndurarea ta cea bună, o, preamilostivă Doamnă!, ca să-mi dai mână de ajutor, şi să cer de la Fiul tău şi Dumnezeu, iertare păcatelor mele cele grele. Cred şi mărturisesc, că acela, pe care L-ai născut, Fiul tău, este adevărat Christos Fiul lui Dumnezeu cel viu, judecătorul viilor şi al morţilor, care va să răsplătească fiecăruia după faptele lui. Cred iară şi mărturisesc, că tu eşti cu adevărat de Dumnezeu Născătoare, izvorul îndurărilor, mângâierea celor ce plâng, căutarea celor pierduţi, puternică şi neîncetată mijlocitoare către Dumnezeu, care foarte iubeşti neamul creştinesc, şi stai bună pentru îndreptarea mea. Că nu este cu adevărat alt ajutor şi acoperământ oamenilor, afară de tine, o, Doamnă preaîndurată! şi nimeni care a nădăjduit întru tine, nu a fost ruşinat, şi prin tine îmblânzind pe Dumnezeu, nimeni nu este părăsit. Pentru aceasta, rog bunătatea ta cea nemăsurată: deschide-mi uşile milostivirii tale, celui ce am rătăcit şi am căzur sub noroiul adâncului; nu te scârbi de mine necuratul, nu trece cu vederea rugăciunea mea a păcătosului, nu mă părăsi pe mine ticălosul, pe care întru pierzare duşmanul cel rău m-a răpit; ci îmblânzeşte pentru mine pe milostivul Dumnezeu, cel ce s-a născut din tine: să ierte păcatele mele şi să mă mântuiască din pieirea mea. Ca şi eu, cu toţi cei ce au dobândit iertare, să cânt şi să preamăresc îndurarea cea nemăsurată a lui Dumnezeu celui născut din tine, şi neînfruntată folosinta ta cea spre mine, în viaţa aceasta, şi în veacul cel de veci. Amin.