8 iulie 1990
Dragi credincioşi,

Continuând învăţătura despre credinţa în Dumnezeu, vă reamintesc că noi credem în existenţa lui Dumnezeu după urmele din creaţie şi din ordinea ce există în lume. De exemplu, succedarea anotimpurilor, care totdeauna sunt aceleaşi: primăvară, vară, toamnă, iarnă; dacă n-ar fi ordine, ele n-ar exista şi în acest caz s-ar termina viaţa pe pământ.

Sau, un alt exemplu este tabla lui Mendeleev, în care se constată atâta inteligenţă în ordinea elementelor din natură.

În afară de ordine, este şi scopul ce se poate constata în toată creaţia. Organul nu este făcut datorită funcţiunii, adică eu m-am tot forţat să umblu şi mi s-au făcut picioare. Este un scop pus de Dumnezeu încă în pântecele mamei, înainte de naşterea copilului. El are urechi până nu a auzit, picioare pentru a merge şi întreg organismul ingenios al viitorului copil, în vederea scopului, adică a trăi şi a merge.

Marele orator şi filozof roman, Cicero (sec. I. î. Cr.), a scris opera "De natura Deorum". În această carte istoriseşte cum în Sicilia era rege tiranul Hieron. Acesta a chemat pe înţeleptul Simonide la el şi l-a întrebat ce este Dumnezeu. Înţeleptul i-a răspuns: "Dă-mi o zi să mă gândesc". După ce a trecut o zi, tiranul l-a întrebat din nou. Înţeleptul i-a mai cerut încă o zi de gândire, apoi i-a cerut două zile de gândire, apoi trei zile de gândire. Tiranul şi-a pierdut răbdarea şi i-a zis: "Nu-mi poţi răspunde?". Filozoful i-a răspuns: "Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât constat că înţeleg mai puţin, Dumnezeu nu poate fi înţeles".

Poate că această întâmplare o trăiesc mulţi oameni, căci mintea noastră limitată nu poate pătrunde şi nici înţelege infinitul care este Dumnezeu.

În ultimii ani s-a înfiinţat o ştiinţă nouă numită bionica. Această ştiinţă se ocupă cu imitarea lucrurilor care există în natură. De exemplu, floarea soarelui se întoarce după soare cu o funcţiune care se numeşte turgescenţă. Această funcţiune face să se golească de apă celulele dinspre soare şi să se umple cele din partea opusă, astfel se produce această rotire. Ce mare lucru dacă oamenii ar avea un astfel de aparat care, urmărind un obiect luminos, s-ar putea învârti.

Există un şarpe numit crotal, căruia oamenii de ştiinţă i-au acoperit ochii, dar au văzut că el tot poate prinde şoareci, i-au acoperit urechile, dar el tot prindea şoareci. Atunci au observat că după urechi are două orificii prin care el prindea razele infraroşii. În spectrul solar sunt şapte culori; sub culoarea roşie mai este şi o culoare pe care ochiul omului nu o vede, dar se poate constata că este caldă, produce căldură. Şarpele descoperă prada prin aceste raze infraroşii, adică după căldură. Astăzi s-au descoperit aparate care pot fotografia persoane care au fost într-o cameră şi acum nu mai sunt, după căldura ce au lăsat-o acolo. Tot aşa se pot fotografia trupe care sunt ascunse într-o pădure.

Mai amintesc un lucru. Există în natură aşa-numita lumină rece, pe care o au licuricii şi anumiţi peşti din adâncuri, numiţi peşti abisali. Acolo nu este lumină. Aceşti peşti produc şi emit o lumină pentru a vedea prada.

Omul este foarte orgolios. Dacă cineva scrie o carte şi dă citate şi din alţi autori, trebuie să le scrie numele, iar dacă nu-i menţionează atunci este furt. Omul este orgolios. Când descoperă o lege din natură, care există de milioane de ani, el dă numele acestei legi. De exemplu: Legea lui Lavoisier, Legea lui Mariotte, Legea lui Newton etc. Dacă descoperă o plantă sau o stea, îi dă numele lui: begonia de la Begon, clarkia de la Clark, ori steaua lui Bernard, steaua lui Laland, steaua lui Wolf etc. Dumnezeu nu se supără pentru aceasta, nu este gelos, doar atât pretinde: ca omul să-i recunoască existenţa. Este o obligaţie elementară de a recunoaşte în toate domeniile pe autor.

Un mare învăţat suedez, Carl Linné, primul care a stabilit sistematizarea botanică, studiind planul după care sunt aşezate frunzele plantelor, a exclamat: "Am văzut urmele lui Dumnezeu!". Tot el spunea: "Din papilele limbii unui ateu eu voi dovedi existenţa lui Dumnezeu".

Savantul Louis Pasteur, întemeietorul medicinii moderne, căci până la el nu se ştia de microbi şi bacterii, ci, dimpotrivă, doctorul care avea halatul cel mai murdar şi mai plin de bacterii, acela era cel mai bun. Necunoscându-se microbii, femeile care năşteau mureau în mare număr din cauza infecţiilor. Pasteur a făcut următoarea experienţă: a pus apă într-un borcan şi a fiert-o. După fierbere a constatat că în apă nu mai erau microbi, dar, lăsată descoperită la aer, apa se umplea din nou cu microbi. Aşa a luat naştere bacteriologia, începând o nouă eră în medicină. Pasteur spunea: "Eu sunt credincios ca un ţăran breton, pentru că am studiat; dacă aş studia şi mai mult, aş fi credincios ca o ţărancă bretonă". Pasteur a murit sărutând crucea şi rozarul.

Citim în cartea Înţelepciunii: "Mulţimea şi frumuseţea lucrurilor ne duc să contemplăm pe Creatorul lor". Amin!