Pastorala de Paşti 1993

IOAN

Din mila lui Dumnezeu şi bunăvoinţa Sfântului Scaun Apostolic, Episcop de Lugoj

Dragi credincioşi,

Sărbătoarea Sfintelor Paşti, este celebrată în întreaga Biserică, de la Învierea Domnului până astăzi. Această comemorare este de tradiţie apostolică şi s-a numit Ziua Domnului. Ziua Învierii este prima zi a săptămânii, amintirea primei zile a facerii lumii, ziua pe care a făcut-o Domnul şi care nu mai cunoaşte seara.

Ziua Domnului, ziua Învierii, este ziua creştinilor. Păgânii numeau ziua de duminică "ziua soarelui". Şi noi spunem că acum s-a înălţat "Lumina lumii", acum s-a arătat "Soarele dreptăţii", a cărui raze aduc mântuirea (Sfântul Ieronim). În această zi a Învierii, ne aducem aminte şi de învierea noastră cu trupul, de la sfârşitul lumii. Învierea lui Isus este garanţia învierii noastre.

Încă în Vechiul Testament, dreptul Iov se bucura de învierea viitoare (19, 35), iar Marta spune lui Isus: "Ştiu că va învia la învierea cea de apoi" (In. 11, 24). În ziua celei de a doua veniri a Mântuitorului, Isus va învia toţi morţii, va uni sufletele cu trupurile şi va judeca pe cei vii de atunci, ca şi pe cei morţi. Cei vii vor muri şi vor învia într-o clipă (1Tes. 4,16). Isus va învia şi pe cei în statul păcatului de moarte (morţii). Învierea oamenilor va fi instantanee şi universală. Cei buni şi cei răi vor învia în acelaşi timp. Isus a spus că va învia morţii: "Va veni ceasul când toţi cei ce sunt în morminte vor auzi glasul lui Dumnezeu şi vor ieşi, cei ce au făcut bine spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut rele spre învierea osândei. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi" (In. 6, 55).

Isus compară adesea moartea cu somnul, fiica lui Iair (Mt. 9, 24), Lazăr (In. 11, 11). Isus a dovedit prin minuni că El poate învia morţii. A înviat pe fiica lui Iair în casă, pe tânărul din Nain în faţa porţilor cetăţii şi pe Lazăr din mormânt a patra zi. Isus a înviat El însuşi şi a înviat-o pe Mama Sa. Deci, putea spune cu adevărat: "Eu sunt Învierea şi Viaţa" (In. 11, 25). Multe fapte din natură reprezintă învierea morţilor: ivirea dimineţii, deşteptarea naturii primăvara, schimbarea larvelor în fluturi, ieşirea puiului din ou (simbolul ouălor de Paşti).

Dumnezeu va învia trupurile fără defecte, pentru a descoperi nemărginirea dreptăţii Sale şi pentru a preamări pe Mântuitorul. Dacă numai sufletul ar fi răsplătit, recompensa nu ar fi completă, căci cum zice Tertulian: "Multe din faptele bune, postul, curăţia, martiriul, nu pot fi îndeplinite fără mijlocirea trupului; deci, este drept ca şi trupul să ia parte la fericirea sufletului".

Trupurile celor înviaţi vor fi identice cu cele din această viaţă, trupurile celor sfinţi vor fi glorificate, iar ale celor răi vor fi înjosite în ruşine. Trupurile celor înviaţi vor fi fără mutilări în viaţa veşnică: dacă cineva a fost orb, ciung sau paralizat, va învia fără aceste defecte, chiar dacă ele au fost din naştere. Acest trup pieritor va fi îmbrăcat în perfecţiunea voită de Dumnezeu. Toţi oamenii vor învia în propriul lor trup. Când au fost omorâţi cei 7 fraţi Macabei, unul a spus tiranului care l-a condamnat să i se taie mâinile şi picioarele: "Eu le am de la Dumnezeu şi sper că mi le va da înapoi" (Mac. 7, 11).

Isac Newton, matematician, fizician şi astronom englez, care a descoperit legea atracţiei universale, întrebat cum se poate ca Dumnezeu să învieze trupurile morţilor, căci celulele lor au fost descompuse, asimilate de plante şi de animale, el a luat un pumn de pilitură de fier, a amestecat-o cu nisip, aşa că nu se mai vedea nici o părticică de fier, apoi a întrebat: "Puteţi alege praful de fier din grămada de nisip?". Toţi au răspuns că nu se poate. Dânsul a luat un magnet, l-a învârtit în grămada de nisip şi îndată firele de pilitură s-au adunat pe magnet, apoi a continuat: "Dacă Dumnezeu a dat putere unei bucăţi moarte de fier să aleagă metalul din nisip, cum n-ar putea Înţelepciunea nemărginită să adune celulele trupului de oriunde s-ar afla?".

Sfânta Perpetua era în temniţa din Cartagina, arestată pentru credinţă. Păgânii au venit s-o vadă, iar ea le-a spus: "Priviţi-ne bine şi întipăriţi-vă în minte trăsăturile noastre, ca să ne recunoaşteţi în ziua judecăţii de apoi!". Aceste cuvinte i-a făcut pe mulţi să se gândească la judecata lui Dumnezeu şi să se convertească. Deci, noi vom avea acelaşi trup, nu unul nou, ca fiecare să primească răsplata pentru faptele bune şi rele (2 Cor. 5,10). Aşa după cum nu un alt suflet poate primi răsplata faptelor lui, tot aşa nu poate nici alt trup (Tertulian). Lui Dumnezeu nu-i este greu să refacă la loc un trup destrămat, pentru că el a făcut lumea din nimic.

Deşi în şapte ani celulele trupului nostru sunt schimbate, noi rămânem aceiaşi; aşa şi trupurile înviate îşi vor păstra identitatea, deşi celulele materiale vor fi schimbate. Din motivul că noi sperăm în înviere, de aceea înmormântăm cu cinste morţii şi venerăm moaştele sfinţilor.

După cum Isus a schimbat apa în vin scump la Cana Galileii, aşa va înnobila natura slabă a omului (Sfântul Ambroziu). Dacă Dumnezeu a dat unor mici vieţuitoare de noapte (licurici) darul de a străluci, cum nu-l va da trupului omenesc? (Ciril din Ierusalim). Strălucirea cerească a trupului nostru o va întrece pe cea a soarelui, precum astăzi strălucirea soarelui întrece pe cea a trupului nostru (Sfântul Augustin). Trupul înviat, adesea este numit spiritual, pentru că el va fi cu totul supus spiritului şi liber de orice poftă sau concupiscenţă omenească (Lc. 20, 35).

Frumuseţea trupului înviat va depinde de frumuseţea sufletului. Schilodul cel mai infirm, dacă a trăit o viaţă evlavioasă, va învia cu un trup minunat, pe când păcătosul cel mai frumos, va învia cu un trup hidos. Trupul păcătoşilor va suferi ca şi cum ar fi legat de mâini şi de picioare şi aruncat în întunericul cel mai din afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor (Lc. 22, 13). Trupurile celor înviaţi vor avea integritate. Martirii vor primi membrele tăiate sau mutilate, rănile lor se vor vedea ca ale Mântuitorului, vor întrece strălucirea aurului şi a pietrelor scumpe. Înviaţii nu vor fi bătrâni sau bolnavi sau cu vreun defect trupesc. Şi osândiţii la iad vor avea integritatea trupească, însă nu pentru a fi răsplătiţi, ci pentru a fi pedepsiţi.

După ce Isus s-a sculat din mormânt, nu s-a arătat apostolilor în toată strălucirea sa, pentru că apostolii nu ar fi putut suporta. Aşa cum nici evreii nu puteau privi faţa lui Moise, pentru că a vorbit cu Dumnezeu, nici cei trei apostoli nu au putut privi strălucirea lui Cristos la Schimbarea la faţă.

Sfânta Împărtăşanie este garanţia învierii şi a nemuririi. Învierea, din morţi este speranţa creştinilor. Învierea, ne mângâie de pierderea rudeniilor şi a prietenilor noştri. Această înviere fericită da primilor creştini curaj şi îndrăzneală în faţa persecutorilor. Cel ce are credinţă vie în înviere, nu se va lăsa dus de jale şi întristare când ai săi vor muri.

Noi nu ne întristăm la apusul soarelui, ştiind că a doua zi va răsări din nou. Nu trebuie să ne întristăm nici de despărţirea morţii, ca păgânii care nu au nădejde, căci ne rugăm în Credeu: "Mărturisesc învierea morţilor şi viaţa de veci". Amin!

Cristos a înviat!