Start :: Predici :: IPS Ploscaru
Pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului 1992
IOAN
Din mila lui Dumnezeu și bunăvoința Sfântului Scaun Apostolic, Episcop de Lugoj
Dragi credincioși,
Nici una dintre sărbătorile creștine nu are atâtea cântece și atâta folclor ca Nașterea Domnului. Aceasta este cea mai mare taină de bucurie. Când s-a născut Isus, era împărat la Roma Octavian August, care dorea să știe câte orașe are în imperiu, câți soldați poate înrola și câte impozite poate percepe.
În cuvântarea despre Crăciun, Papa Inocențiu III ne spune că în Roma era pace de 12 ani. Atunci, romanii au zidit un templu în cinstea păcii, în care au pus statuia lui Romulus.
Prin Sibila l-au consultat pe zeul Apolo, întrebându-l cât timp va mai dura pacea. Răspunsul primit a fost că va ține până ce o fecioară va naște un fiu. Fiind imposibil ca o fecioară să nască un fiu, ei au înțeles că pacea va dura totdeauna, de aceea au pus templului numele de "Templul păcii veșnice". Însă acest templu s-a surpat când Fecioara Maria a născut pe Isus, pacea trupească s-a schimbat în pace spirituală.
Preacurata Fecioară Maria era din familia regelui David, ca și Sfântul Iosif. În Iudeea s-a făcut recensământul poruncit de împărat. Aici fiecare trebuia să se ducă în localitatea de unde se trăgea. Fiind din Betleem, de unde era regele David, ei au mers acolo. Cum nu au aflat pe nimeni să-i primească în casă, au ieșit afară din oraș, unde au aflat o peșteră; poate Sfântul Iosif o cunoștea din copilărie. Aici s-a născut Dumnezeu ca om.
Maica Sfântă l-a născut pe Isus fără dureri: "Ea l-a înfășat și l-a culcat în iesle" (Lc. 2, 7). O femeie când naște se slăbește foarte tare, trebuie să fie ajutată de altcineva. Fecioara Maria nu a trebuit să fie ajutată pentru că a născut prin minune, așa cum Isus după Înviere a intrat la apostoli prin ușile încuiate. Ea a născut fără dureri, pentru că a fost scutită de păcatul strămoșesc, adică și de pedeapsa "în dureri vei naște fii" (Fac. 3,16). Sfântul Augustin spune: "Cel ce ține Universul este culcat într-o iesle. Cel ce este hrana îngerilor este hrănit de o femeie. Atotputernicia s-a făcut slăbiciune, ca slăbiciunea să devină putere. Un mare doctor s-a coborât din cer, pentru că pe pământ este un infirm grav bolnav, pe care-l vindecă, luând slăbiciunea omului". Iar Sfântul Pavel spune: "Isus, bogat fiind, s-a făcut sărac, pentru ca noi să ne îmbogățim prin sărăcia lui" (2 Cor. 8,9).
Prin nașterea Sa, Isus ne învață sărăcia. Dumnezeu Creatorul, care a făcut din nimic întreg universul: "toate prin El s-au făcut și fără dânsul nimic nu s-a făcut, din ce s-a făcut", se naște într-o peșteră, pe când și cel mai sărac om se naște cel puțin într-un cort. Putea să-și aleagă cel mai frumos palat, să-și ia mamă pe fiica celui mai mare împărat, dar a ales o fecioară săracă.
Isus s-a născut la Betleem, care înseamnă "casa pâinii", pentru că El este "pâinea vieții care s-a coborât din cer" (In. 6, 42). S-a născut în Betleem, pentru că așa scrie profetul Michea: "Și tu Betleeme, pământul lui Iuda, deși ești cel mai mic între cetățile Iudeii, din tine se va naște Cel ce va povățui pe poporul Meu Israel" (Mt. 2, 6). Putea să fie adorat de împărați, dar s-a născut sărac, în mijlocul păstorilor, pentru că El va fi Păstorul cel bun. Este un necunoscut, pentru a putea cere ca faptele bune să fie ținute în secret: "Să nu știe stânga ta, ce face dreapta ta" (Mt. 6, 4).
Este culcat în iesle, pentru că El va fi hrana sufletelor. A fost așezat în ieslea din lemn, pentru că El va fi înălțat pe cruce și în chivot sub forma pâinii și a vinului. S-a născut iarna, pentru că inimile oamenilor erau reci, lipsite de iubirea lui Dumnezeu și aproapele. S-a născut când era pace, pentru că el va fi regele păcii.
El a venit copil, nu om matur, pentru că de un om matur te poți teme, dar de un copil ce plânge ai compătimire. A venit sărac, pentru a ne învăța că în rai nu se ajunge prin plăceri trupești, ci prin suferințe și renunțări. Este prietenul săracilor, cărora le aduce vestea cea bună. Isus face să strălucească lunca Betleemului de o lumină pătrunzătoare, ca să ne arate că El este lumina care a venit în lume. Prin cântarea îngerilor: "Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace, între oameni bună-nvoire" (Lc. 2, 14), nu îngâmfaților farisei și cărturari le vestește, ci celor umili, căci "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor umili le dă har". El a chemat mai întâi pe păstori, apoi pe magi, ca să arate că toate neamurile sunt chemate la mântuire.
Păstorii, care vegheau asupra turmei, au fost anunțați de îngeri. Cei trei magi au fost anunțați printr-o stea miraculoasă, care i-a condus până la casa unde era Pruncul (Mt. 2, 9). Steaua nu era un astru obișnuit, care are traiectoria sa, căci se mișca în direcții diferite. Sfântul Ioan Gură de Aur crede că a fost un înger sub forma stelei. Din darurile magilor deducem calitățile celor care îl adorau. Aurul reprezintă regalitatea, tămâia - dumnezeirea, iar smirna - preoția lui Isus. Magii s-au întors în țara lor pe altă cale, să ne învețe că pentru a intra în rai trebuie să părăsim drumul păcatului și să luăm o altă cale, a iubirii lui Dumnezeu.
Sfântul Bernard spune: "Isus a venit să aducă vindecare bolii noastre sufletești. Nașterea Sa a purificat-o pe a noastră, viața Sa este o continuă învățătură pentru viața noastră, iar moartea Lui a nimicit moartea noastră veșnică".
Darul Domnului Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Spirit să fie cu voi toți! Amin!
