29 iunie 1992
Dragi credincioşi,

În sărbătoarea de azi, facem amintirea celor doi mari sfinţi apostoli, Petru şi Pavel. În troparul zilei se spune: "Te mărim pe tine Petru, că ai fost verhovnicul, căpetenia apostolilor, şi pe tine Pavel, pentru că tu mai mult decât toţi ai muncit". Deci, Petru a fost căpetenia apostolilor, iar Pavel a muncit mai mult decât toţi.

La Cina cea de Taină, când Petru îl întreabă pe Isus cine-l va vinde, Isus a ţinut puţin secret acest lucru. A spus doar atât: "Acela căruia îi voi da bucata", şi Isus a întins bucata lui Iuda. Sfinţii Părinţi spun că Isus a ţinut ascunsă trădarea lui Iuda pentru că Petru avea un temperament foarte iute la mânie, cum s-a întâmplat în grădina Ghetsimani, când a tăiat urechea lui Malhus. Sfântul Petru s-a lepădat de trei ori de Isus Cristos. A fost foarte devotat Mântuitorului şi declarase cu câteva ore înainte că şi la moarte va merge cu El; totuşi, din laşitate, se leapădă de El în aceeaşi noapte.

Dar, cu toate slăbiciunile, Isus l-a iubit foarte mult pe Petru. Lui i s-a arătat separat de ceilalţi apostoli, după înviere. Când apostolii, în deruta lor, au auzit că Domnul s-a arătat lui Petru, nu au mai spus nimic. Numai pentru Petru Mântuitorul se roagă să nu scadă credinţa lui şi, întorcându-se din păcatul în care a căzut, să-şi întărească fraţii. Într-adevăr, Petru i-a întărit pe ceilalţi apostoli. Isus a avut un grup de trei apostoli preferaţi: Petru, Iacob şi Ioan. Aceştia au fost prezenţi pe muntele Taborului, când Isus s-a schimbat la faţă, când a înviat pe fiica lui Iair, şi în grădina Ghetsimani, la rugăciunea şi agonia lui Isus.

Petru era cu totul devotat Mântuitorului. Când Isus vine pe mare spre corabie, apostolii se sperie, crezând că văd o nălucă. Isus le spune: "Eu sunt, nu vă temeţi!". Petru a zis: "Dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la tine pe apă". "Vino!", a zis Isus, însă Petru nu avea o astfel de credinţă să umble pe apă şi a fost mustrat de Isus pentru necredinţa sa. Odată erau la templu, iar cei ce strângeau darea l-au întrebat pe Petru: "Învăţătorul vostru nu plăteşte darea pentru templu?". Petru s-a dus la Isus şi l-a întrebat, iar Isus a spus: "Oare fiii împăratului plătesc impozit, ei nu sunt scutiţi?". Dar, ca să nu fie sminteală, i-a spus lui Petru: "Du-te la mare şi aruncă undiţa şi vei prinde un peşte; deschide-i gura şi vei găsi o monedă cu care vei plăti darea către templu, pentru Mine şi tine!". Mântuitorul plăteşte darea numai pentru Sine şi pentru Petru. Se poate constata că Isus l-a iubit pe Petru în mod deosebit, lui îi dă puterea de a conduce Biserica.

Pe când erau în părţile Cezareei lui Filip (era şi o altă Cezareea, la mare, capitala Iudeii, oraş mare, al treilea din Imperiu), Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi: "Cine zic oamenii că este Fiului Omului?". Ucenici au zis: "Unii sunt de părere că eşti Ioan Botezătorul, alţii că eşti Ilie, iar alţii că eşti unul dintre profeţi". Isus îi întreabă direct: "Dar voi, cine ziceţi că sunt Eu?". Atunci Petru, în numele tuturor, a zis: "Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu!". Isus a zis: "Fericit eşti Simone fiul lui Iona, dar nu mintea ţi-a descoperit acest lucru, ci Tatăl meu care este în ceruri, şi Eu îţi zic: Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu o vor birui. Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri!".

După înviere, Isus a spus ucenicilor să meargă în Galileea. Erau pe malul lacului Ghenizaret, toată noaptea au pescuit, dar n-au prins nimic. Venind spre ţărm, au văzut că cineva se află acolo. Ioan l-a recunoscut şi a zis: "Domnul este!". Când a auzit Petru că este Isus, s-a încins, căci ei pescuiau dezbrăcaţi, şi s-a dus spre ţărm. Mântuitorul i-a întrebat dacă au ceva de mâncare. Ei au spus că s-au chinuit toată noaptea, dar n-au prins nimic. Isus le-a zis să arunce mreaja la dreapta corabiei. Ei au ascultat şi au prins lângă ţărm 153 de peşti mari. Evanghelistul Ioan se miră că erau atâţia peşti şi mreaja nu s-a rupt.

În timp ce apostolii au făcut foc şi frigeau peşte, Petru stătea la o parte, conştiinţa îl mustra pentru lepădarea de Isus. Dar Isus, care ştia lupta sufletească a lui Petru, îl întreabă: "Simone fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?". Petru şi-a dat seama că Isus îl întreabă dacă îl iubeşte mai mult decât ceilalţi apostoli, pentru lepădarea sa. Petru îi răspunde: "Doamne, Tu ştii cât de iubesc!". Vocea sa nu mai era curajoasă şi încrezătoare, acum vorbea cu modestie şi ruşine. Isus îl răsplăteşte, nu-i cere să se arunce în apă sau în foc pentru a-i dovedi iubirea, ci îi dă o sarcină mai mare, zicându-i: "Paşte oile Mele!". Isus îl întreabă de trei ori dacă îl iubeşte mai mult decât toţi ceilalţi apostoli, iar Simon a înţeles că era o reparaţie pentru cele trei lepădări. Când îl întreabă a treia oară, cu ultimele puteri Petru răspunde: "Doamne, Tu toate le ştii, Tu ştii cât Te iubesc!". Isus îi spune a treia oară: "Paşte oile Mele!".

Tot aici, Mântuitorul îi prezice lui Petru cu ce moarte va preamări pe Dumnezeu: "Simone, Simone, când erai mai tânăr te încingeai singur şi mergeai unde voiai, dar când vei fi bătrân, alţii te vor încinge şi te vor duce unde tu nu vei vrea" (In. 21, 15-18).

Este foarte posibil că Isus i-a arătat lui Petru cum să înceapă activitatea în Biserică, cum să fie primiţi în Biserică şi păgânii, fără să fie circumcişi ca evreii, cum să predice evanghelia în toată lumea şi cum vor primi putere de la Spiritul Sfânt. Petru a rămas conducătorul apostolilor şi a noii Biserici care s-a format treptat şi a cuprins întreg Imperiul Roman. El va fi răstignit cu capul în jos, la Roma, pe timpul împăratului Nero.

Sfântul Petru s-a căit şi a fost iertat de Isus. El ne dă un exemplu de umilinţă şi părere de rău pentru păcate, pentru a putea spune şi noi cu Sfântul Petru: "Doamne, Tu toate le ştii, Tu ştii cât Te iubesc!". Amin!