Duminică, 28 iunie 1992
Dragi credincioşi,

În această duminică se citeşte evanghelia despre începutul activităţii lui Cristos, alegerea apostolilor. Trecând Isus pe lângă lacul Ghenizaret, a văzut doi pescari care aruncau mrejele; era Petru şi cu Andrei, fratele lui. Isus le-a zis: "Veniţi după Mine şi Eu vă voi face pescari de oameni". Cu alte cuvinte, de acum nu veţi mai prinde această vieţuitoare fugară care este peştele, ci veţi fi pescari de oameni pentru împărăţia lui Dumnezeu.

Mergând mai departe, a văzut pe Iacob şi pe Ioan, care erau în barcă cu tatăl lor, Zevedei, împreună cu muncitori plătiţi ce-i ajutau la pescuit. Isus i-a chemat şi pe cei doi fii a lui Zevedei. Ei îndată au lăsat pe tatăl lor şi mrejele şi au mers după Isus. În legătură cu această chemare, vă voi vorbi astăzi despre chemarea la preoţie şi călugărie.

Când Dumnezeu cheamă pe cineva să-L urmeze, o face tainic, în inimă, sau printr-o convertire în tinereţe. Sunt unii care devin preoţi la bătrâneţe; aceasta nu este mare lucru, pentru că dăruiesc lui Dumnezeu numai ce le-a mai rămas din viaţă. Trebuie să-ţi dăruieşti viaţa lui Dumnezeu când eşti tânăr, renunţând la bogăţii, plăceri, onoruri. Vedem din Sfânta Scriptură cum chemările sunt diferite. Unii au fost pescari, alţii lucrători de pământ, unii vameşi, farisei precum Saul, medici şi alte profesii.

Avram era păstor în Mesopotamia, la nord de Israel. Dumnezeu îi spune: "Avrame, ieşi din ţara ta, din casa tatălui tău, că Eu îţi voi da o ţară nouă şi voi înmulţi seminţia ta, mai mult decât nisipul mării şi stelele cerului" (Fac. 12, 1-2). Avram, fără să întrebe în ce ţară va merge, dacă va avea acolo păşuni, dacă va avea ce mânca, pleacă împreună cu familia şi cu turmele sale după glasul Domnului. Aşa şi primii ucenici au ascultat de Isus, lăsând imediat totul şi urmându-L.

Profetul Ilie a fost trimis de Dumnezeu să-l ungă profet în locul lui pe Elisei, dar nici măcar nu-l cunoştea. Dumnezeu îi spune că-l va găsi la plug, arând cu 12 perechi de boi. Ilie se duce la Elisei, îi pune mantaua pe umeri, semn că Dumnezeu l-a ales să fie profet în locul lui. Elisei îi zice: "Lasă-mă să merg să sărut pe tatăl şi mama mea şi voi veni după tine!". Ilie i-a spus: "Du-te şi vino înapoi, că ce-am făcut e făcut!" (III Regi 19, 19-21). După ce s-a întors, a luat o pereche de boi pe care i-a junghiat şi, făcând foc cu plugul boilor, a fript carnea şi a împărţit-o la oameni. Iar el s-a sculat, a plecat cu Ilie, părăsind totul pentru Domnul.

Isus a spus ucenicilor: "Când mergeţi să nu luaţi cu voi nici toiag, nici două haine, căci este vrednic lucrătorul de plata lui". Apostolul Petru l-a întrebat odată pe Isus: "Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat, ce va fi cu noi?". "Voi, care aţi venit după Mine, veţi sta pe cele 12 tronuri, judecând cele 12 seminţii ale lui Israel!".

Profetul Isaia, din familie regală, a fost chemat în timp ce se afla în templu. A avut o viziune că Dumnezeu sta pe norii cerului, cu picioarele în templu, poalele hainei lui umpleau templul, serafimi şi îngeri cântau: "Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Lui!"

Din cauza acestor strigăte, porţile se zguduiau, iar templul s-a umplut de fum. Şi a zis Isaia: "Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!". Atunci, un serafim a luat cu cleştele un cărbune de pe jertfelnic, l-a pus pe buzele lui Isaia şi a zis: "Iată, s-a atins de buzele tale, va şterge toate păcatele tale şi fărădelegile tale le va curăţi!". Şi a auzit glasul lui Dumnezeu: "Pe cine voi trimite, cine va merge pentru voi?". Dumnezeu întreabă pe cine va trimite la acest popor care se închină la idoli. Şi astăzi oamenii se închină la idoli, plăceri, averi, onoruri. Isaia răspunde: "Iată-mă, trimite-mă pe mine!" (Is. 6, 1-10). Dumnezeu îi porunceşte să meargă să predice ceea ce Domnul spune, indiferent dacă oamenii îl vor asculta sau îl vor urî. Isaia a vorbit poporului ceea ce îi spunea Domnul, dar la sfârşit, regele Manase l-a prins pe Isaia, l-a băgat între două scânduri şi l-a omorât, tăindu-l cu fierăstrăul.

Profetului Ieremia, Dumnezeu îi spune: "Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit proroc pentru popoare". Ieremia spuse: "O, Doamne, eu nu ştiu să vorbesc, pentru că sunt încă tânăr". S-ar putea ca Ieremia să fi fost gângav, nu putea vorbi bine, dar ştim că Dumnezeu nu se uită la defectele omului, ci la dragostea ce o are faţă de El (Moise era gângav şi spuse: "Doamne, eu nu pot vorbi că sunt gângav". Domnul a zis: "Îţi dau pe fratele tău Aron, care va vorbi în locul tău").

Domnul îi spune lui Ieremia: "Să nu te temi, că Eu sunt cu tine". Domnul a întins mâna, i-a atins gura, zicând: "Iată, am pus cuvintele Mele în gura ta!". Apoi l-a întrebat: "Ieremia, ce vezi?". "Văd un toiag din lemn de migdal". Zis-a Domnul: "Tu ai văzut bine, că Eu priveghez asupra cuvântului Meu, ca să-l împlinesc". Iar l-a întrebat Domnul: "Ce vezi?". Ieremia a răspuns: "Văd un cazan clocotind, care e gata să se verse dinspre miazănoapte". Iar Domnul a zis: "De la miazănoapte se va deschide nenorocire asupra tuturor locuitorilor ţării acesteia" (Ier. cap. 1). Poporul se închina la idoli şi nu voia să se închine adevăratului Dumnezeu. Unul dintre regi era bolnav şi trimite solie la Belzebub, zeul escronului, să-l întrebe dacă se va face bine. Dumnezeu îi spune lui Ieremia să meargă înaintea solilor, să le spună că regele va muri în patul său. Ieremia a profeţit până când a fost omorât cu pietre de către fiii lui Israel.

Isus Cristos cheamă pe apostoli. Isus îl cunoştea pe Petru, acum îl cheamă direct. Tot aşa cheamă pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zevedei, care lasă totul şi se duc după Isus. Aşa cheamă Dumnezeu şi azi anumite suflete tinere, la care le şopteşte cuvintele adresate apostolilor: "Vino după Mine!". Însă sunt mulţi care nu ascultă cuvântul auzit prin şoapta harului, căci dacă Isus te cheamă la preoţie, trebuie să-l urmezi.

Citim despre Fernardo Cortes, care a cucerit Mexicul pentru spanioli, că a debarcat cu oastea lui şi apoi a dat foc la corăbiile cu care a venit, să nu-i vină în minte cuiva să se întoarcă înapoi. Aşa, cel care pune mâna pe plug, zice Mântuitorul, să nu se mai uite înapoi.

Cel mai mare rol în câştigarea vocaţiilor îl au mamele. Mama este cea care sădeşte în sufletul copilului chemarea, fie la preoţie, fie la viaţa călugărească, dacă ea ştie să vorbească copilului, îi povesteşte vieţile sfinţilor. Dar, tineretul de astăzi este departe de Dumnezeu, vrea să meargă la discoteci, să ducă o viaţă sexuală de timpuriu, doreşte onoruri şi bogăţii.

Papa Pius XI primeşte odată pe un episcop care-i spune: "Eu pregătesc preoţi, iar după ce preoţii sunt hirotoniţi, chem pe toate mamele la altar şi le dau o medalie cu Maica Sfântă, pentru tot ce au făcut şi au sădit ele în inimile acestor preoţi". Papa a fost impresionat şi a zis: "De acum înainte, toate medaliile să le oferiţi în numele meu, mamele să ştie că eu le-am oferit şi că au făcut o mare lucrare pentru Dumnezeu".

Dacă aveţi în familie un tânăr care ar avea vocaţie de preot, să-i sădiţi în suflet dorinţa de a deveni preot, de a deveni pescar de oameni. Este cea mai mare bucurie pe care o faceţi lui Isus Cristos. Amin!