21 iulie 1990
Dragi credincioşi,

Urmând învăţătura noastră despre credinţă, vă amintesc cuvintele Mântuitorului: "Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând faptele voastre cele bune să-L preamărească pe Tatăl vostru din ceruri" (Mt. 5,14).

Apostolii, mergând după Isus, şi-au pus întrebarea: Care va fi cel mai mare între ei? Va fi poate Petru, căruia i-a promis Isus cheile împărăţiei, va fi Iacob, pentru că era cel mai bătrân, sau Andrei, pentru că a fost cel dintâi chemat, sau Ioan, pentru că era cel mai iubit de Isus Cristos? Pentru că au discutat aceste lucruri, Isus i-a întrebat despre ce-au vorbit, iar ei au tăcut.

Atunci Isus a luat un copil, l-a pus în mijlocul lor şi a zis: "Dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor" (Mt. 18, 2-3). Cuvântul acesta, "dacă nu vă veţi întoarce", adică dacă nu vă veţi schimba, converti, "să fiţi ca pruncii", trebuie înţeles astfel: un copil mic ascultă ce spun părinţii, el este curat la suflet, se mulţumeşte cu ce primeşte de la cei mari. Aşa şi noi, trebuie să avem încredere că Dumnezeu ne dă tot ce avem nevoie, să nu ştim de răutate, mânie.

Dacă cineva vrea să meargă la Bucureşti, dar o ia la Timişoara, se duce un timp şi, fie cineva îi spune că este drumul greşit, fie după localităţi îşi dă seama că a greşit, trebuie să se întoarcă înapoi şi să meargă pe drumul cel bun. Dacă nu vă veţi întoarce pe drumul cel bun, nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

Copilul pe care Isus l-a luat în braţe, l-a pus în mijlocul apostolilor şi l-a dat de exemplu a fost Sfântul Ignaţiu din Antiohia, unul dintre Părinţii Apostolici, urmaş al Sfinţilor Apostoli. El a ajuns episcop în Antiohia. Odată, împăratul Traian, mergând în Antiohia, în anul 105, a văzut că toate templele zeităţilor păgâne erau goale. A întrebat de ce sunt goale. Păgânii i-au spus este un episcop creştin, Ignaţiu, care predică şi toată lumea merge la el. Împăratul a dat poruncă să-l aducă pe Ignaţiu înaintea lui. Pentru Ignaţiu a fost o ocazie de a vorbi împăratului Traian despre deşertăciunea şi nebunia de a se închina la idoli, la nişte statui de lemn sau piatră, şi nu la Dumnezeul cel adevărat. Împăratul s-a mâniat şi a dat ordin: "ad leonem", adică să fie mâncat de lei.

Unii dintre creştini aveau mare influenţă pe lângă împărat şi autorităţile păgâne şi au căutat prin intervenţii ca Ignaţiu să nu fie martirizat. Dar, Ignaţiu a răspuns: "Eu îl mărturisesc pe Dumnezeu şi doresc ca trupul meu să fie o pastă între dinţii leilor; dacă mă vor mânca leii cu totul, în inima mea va rămâne înscris mai departe numele lui Dumnezeu". Fiindcă i-a rugat, creştinii n-au mai intervenit. A fost trimis la Roma. Era bătrân de 80-90 de ani. A îngenuncheat în circ. Au dat drumul leilor care au venit la el şi l-au sfârtecat în bucăţi. N-au lăsat decât oasele şi inima întreagă, ca împlinire a promisiunii că inima lui va rămâne întreagă, pentru că în ea este înscris numele lui Dumnezeu.

Întâlnim mereu oameni care zic: "Apoi tot un Dumnezeu avem". Aceasta se numeşte indiferenţă, adică îmi este indiferent în ce biserică mă voi duce, că tot Dumnezeu este. Dar, este un singur Dumnezeu şi o singură credinţă. Apostolul Pavel spune: "Un Domn, o credinţă, un botez". Nu sunt mai multe, chiar dacă oamenii au făcut mai multe, dar noi nu trebuie să-i urâm pentru ce-au făcut. Unii sunt de bună credinţă şi prin aceasta ei se mântuiesc.

Clovis, regele francilor, strămoşii francezilor de astăzi, era păgân, iar soţia sa, Clotilda, era creştină. Clovis era pregătit să meargă la luptă împotriva alemanilor. Înainte de plecare, Clotilda a spus regelui: "Nu zeii tăi păgâni te vor ajuta să învingi, ci caută să te închini Dumnezeului celui adevărat, Dumnezeul creştinilor". Clovis a plecat la luptă. Aceasta s-a dat la Tolbiac, dar regele a văzut că armatele duşmane sunt mai puternice. Regele a recurs la Dumnezeul creştinilor, zicând: "Doamne Dumnezeule, zeii mei păgâni m-au părăsit, dacă tu mă vei ajuta să câştig războiul, mă voi creştina cu întreg poporul meu". Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi s-a întors biruitor din luptă. Regele Clovis s-a ţinut de cuvânt, a fost botezat şi a încreştinat poporul francez.

Sfânta Matilda, regina Angliei, în anul 1111 a avut o viziune. Isus i-a arătat o candelă mare sprijinită de trei lanţuri. Dedesubt erau multe alte candele mici, reprezentând sufletele oamenilor, în care se vărsa ulei din candela cea mare. Unele dintre candelele mici aveau numai două lanţuri, erau înclinate şi uleiul curgea, iar altele erau cu toate trei lanţurile rupte şi căzute în adânc, în iad. Cele trei lanţuri care ţin sufletul nostru orientat spre Dumnezeu sunt: credinţa, speranţa şi iubirea. Dacă cineva le are pe toate trei, este în harul lui Dumnezeu, adică are credinţă în Dumnezeu, speranţă şi iubire. Dacă are numai două lanţuri, iubirea îi lipseşte, adică are păcat pe suflet, dar are încă speranţa în Dumnezeu. Dar, dacă şi credinţa îi este tăiată, este căzut cu totul în prăpastie, este pierdut.

Vă îndemn să ţineţi credinţa tare, fiindcă Domnul Isus spune: "Cine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri, iar cine se va ruşina de Mine înaintea oamenilor şi Eu mă voi ruşina de el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri" (Mt. 10, 32-33). Amin!