15 iulie 1990
Dragi credincioşi,

Continuăm să vorbim despre Avram. Am văzut că Sara, soţia lui Avram, nu putea avea copii, era stearpă. Atunci Sara i-a spus lui Avram să intre la roaba ei, egipteanca Agar, şi aceasta să nască un copil pe genunchii ei. Avram a intrat la ea şi Agar a avut un fiu. Când Agar a văzut că a zămislit un fiu de la Avram, a început să privească cu dispreţ pe stăpâna ei. Sara s-a plâns lui Avram, iar el a zis: "Este roaba ta, fă ce vrei cu ea". Sara s-a purtat rău cu Agar şi aceasta a fugit, dar un înger i-a apărut şi i-a spus să se întoarcă la stăpâna ei. Ea a născut un fiu căruia i-a pus numele Ismael: acesta este strămoşul popoarelor arabe.

Dumnezeu a făcut un legământ cu Avram: "Vei fi tată a mulţime de popoare, nu te vei mai numi Avram, ci Avraam, căci am să te înmulţesc foarte tare şi am să ridic din tine popoare; iar tu şi urmaşii tăi să păziţi legământul meu: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur".

După cuvântul îngerului, Sara a născut lui Avraam un fiu şi i-au pus numele Isac. Avraam iubea mult pe Isac, dar Dumnezeu a voit să-l pună la încercare.

Când Isac avea 12 ani, Dumnezeu îi vorbeşte lui Avraam: "Avraame, ia pe fiul tău Isac şi să mi-l aduci jertfă, pe muntele pe care ţi-l voi arăta". Avraam a rămas foarte întristat. Se pare că popoarele din Canaan aveau obiceiul de a jertfi vieţi omeneşti. Avraam a ascultat de cuvântul Domnului şi a pregătit plecarea spre muntele Moria, arătat de Domnul. A luat doi servitori şi pe Isac, a pregătit lemne pe care le-a pus pe umărul lui Isac şi, de dimineaţă, au plecat. A treia zi au văzut locul de departe. Copilul a văzut întristarea tatălui său şi a zis: "Tată, lemnele sunt aici, dar unde este jertfa pentru arderea de tot?". Avraam i-a răspuns: "Dumnezeu se va îngriji de victima jertfei".

Ajungând pe munte, Avraam a zidit un altar de jertfă, a legat pe Isac deasupra lemnelor, a luat cuţitul ca să-l junghie, dar un înger i-a prins mâna şi Dumnezeu i-a vorbit din nou: "Avraame, să nu atingi pe fiul tău, căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine". Avraam s-a sculat şi a văzut un berbec încurcat într-un tufiş; pe acesta l-a jertfit Domnului în locul fiului său Isac.

Îngerul Domnului a strigat a doua oară din cer: "Juratu-m-am pe Mine însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta, că n-ai cruţat pe unicul tău fiu pentru Mine, te voi binecuvânta şi voi înmulţii urmaşii tăi ca stelele cerului şi ca nisipul mării. În urmaşii tăi voi binecuvânta toate popoarele pământului. Toate neamurile vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat porunca Mea".

În continuare vom parcurge în rezumat Vechiul Testament, pentru reîmprospătarea cunoştinţelor. Avraam a avut fiu pe Isac, acesta se căsătoreşte cu Rebeca, iar Dumnezeu l-a binecuvântat cu doi fii gemeni, Esau şi Iacob. Odată, Esau se întorcea de la câmp înfometat; şi-a vândut dreptul de întâi născut, fratelui său Iacob, care era păstor, pe un blid de linte.

Iacob a avut 12 fii şi o fiică. Iosif era foarte iubit de tatăl său. Din cauza unor vise ce le avusese Iosif, în care fraţii i se închinau, aceştia au prins ură pe el şi l-au vândut ca sclav unei caravane care mergea în Egipt. În Egipt, după multe întâmplări, Iosif ajunge la închisoare, şi aici tâlcuieşte visul paharnicului faraonului, care era şi el închis. Mai târziu, Iosif tălmăceşte visul faraonului, care îl pune vicerege în ţara Egiptului. În aceste timpuri a fost o mare foamete în Canaan, fraţii lui Iosif vin să cumpere grâu din Egipt şi ajung să-l cunoască pe Iosif. Astfel, Iacob îl reîntâlneşte pe Iosif despre care credea că a murit.

Evreii se înmulţesc în Egipt şi după o vreme ajung sclavi la egipteni. Trăiesc în sclavie timp de aproape 500 de ani. Aici se va naşte Moise, din familia lui Levi, dar va creşte în casa fiicei faraonului. El fuge din Egipt fiindcă a omorât un egiptean care asuprea pe israeliţi. Urmează prima întâlnire cu Domnul, care-i vorbeşte dintr-un rug arzând ce nu se consuma. Domnul îl trimite pe Moise să scoată poporul lui Israel din Egipt şi să-l ducă în Ţara Făgăduinţei, Canaan.

Urmează cele 10 plăgi trimise de Dumnezeu asupra poporului egiptean, care nu voia să elibereze pe evrei (Exod cap. 7-11). Acestea sunt: schimbarea apei în sânge, broaştele, ţânţarii, tăunii, moartea vitelor, bube pe egipteni, grindină, lăcustele, întunericul şi moartea întâilor născuţi. După aceste pedepse, faraon i-a lăsat pe evrei să plece. Dar, după ce aceştia au plecat, s-a răzgândit şi a voit să-i întoarcă din drum. Dumnezeu a intervenit, despărţind Marea Roşie pentru ca fiii lui Israel să poată trece; când egiptenii care-i urmăreau au intrat după ei, marea şi-a reluat cursul şi aceştia s-au înecat.

Urmează 40 de ani petrecuţi de poporul evreu în pustiul Sinai şi comunicările lui Moise cu Domnul pe munte, unde a primit şi tablele cu cele 10 Porunci, după care se vor conduce evreii în decursul istoriei. Aceste porunci sunt principiul de conduită a tuturor popoarelor, în afară de respectarea zilei de odihnă, care este diferită.

În Noul Testament, Isus Cristos a încadrat cele 10 Porunci în două: iubirea de Dumnezeu şi iubirea de aproapele.

Evreii, după ce au rătăcit 40 de ani în pustiu, ajung în Ţara Canaanului. Ei vor fi conduşi la început de judecători precum: Ghedeon, Samson, Samuel şi alţii. Apoi, poporul a cerut să fie condus de rege, ca şi popoarele din împrejurimi. Primul rege a fost Saul, a urmat David, cel mai evlavios şi iubit de Dumnezeu. El a căzut în păcat, dispunând să fie omorât Urie pentru a-i lua soţia de care se îndrăgostise. Însă, David a făcut pocăinţă şi a suportat multe pedepse de la Domnul pentru greşeala sa. După David a urmat rege fiul său Solomon, cel mai înţelept şi paşnic dintre regii lui Israel. Solomon a zidit Templul din Ierusalim, dar la bătrâneţe cade şi el în idolatrie din cauza femeilor (atunci erau haremuri).

După moartea lui Solomon, regatul lui Iuda se împarte în două: în Nord, Regatul lui Israel cu capitala la Sichem, în Sud, Regatul lui Iuda cu capitala la Ierusalim. Poporul era influenţat de religiile politeiste din vecinătate şi mereu supărau pe Domnul. Au apărut profeţi care vorbeau poporului, îl ameninţa îndemnându-l să respecte Legile Domnului, adică să nu se închine la idoli. Cei mai mari profeţi au fost: Ilie, Iona, Isaia etc.

Pentru neascultare, Domnul pedepseşte ambele regate, care vor fi ocupate de asirieni şi babilonieni. Robia babilonică a durat 70 de ani (606-538). În acest timp trăiesc profeţii Ezechiel, Daniel şi Ieremia. După eliberarea din robie, poporul se întoarce în ţară şi reconstruieşte Templul din Ierusalim, nu se mai îndreaptă spre idoli, ci respectă Legile Domului.

Au apărut fraţii Macabei, care au condus poporul la luptă împotriva duşmanilor. Urmează o perioadă de pace sub dominaţia perşilor, apoi a lui Alexandru cel Mare, a egiptenilor şi a Siriei. Imperiul Roman profită de tulburări, iar în anul 63 î. Cr., Pompeius ocupă Iudeea, transformând-o în provincie romană. Aşa era şi pe vremea lui Isus. Aceasta este pe scurt istoria poporului evreu din care se va naşte Mântuitorul lumii, după cum a promis Domnul lui Avraam: "În sămânţa ta, vor fi binecuvântate toate neamurile pământului" (Fac, 22, 18). Amin!