Săptămâna Mare este încadrată între două dintre cele mai mari minuni făcute de Isus, ambele de aceeași natură, ambele cu același conținut, ambele confirmând scopul venirii Sale în lume: "Eu am venit ca viață să aibă, și să o aibă din plin" (Io. 10, 10). Nimic nu putea întări și dovedi mai bine aceste cuvinte decât minunea învierii lui Lazăr, cu care se termină săptămâna precedentă Săptămânii Mari, și minunea Învierii Sale propii, în prima zi a săptămânii ce urmează după Săptămâna Patimilor.
Lui Lazăr i-a dat viața naturală pierdută prin moarte; Lui Și-a redat viața divină pe care o oferise Tatălui ceresc.
Două învieri, două vieți: viața omenească și viața divină.
Până la Învierea lui Isus, omul trăia ca om; după Înviere, el este chemat să trăiască în viața lui Dumnezeu.
Aceasta fiind și chemarea noastră, să medităm în aceste zile asupra vieții noastre supranaturale la care suntem chemați.