|
Veniți creștini la rugăciune
În casa Domnului Preasfânt,
Veniți creștini, plecați genunchii
Și fruntea voastră la pământ.
Când clopotele-ncep să sune
În zori, cu glasul lor duios,
Răsună-n undele lor tainici
Chemarea Domnului Cristos.
"Veniți cei osteniți la Mine,
Cei osteniți și apăsați.
Odihnă, pacea Mea cea Sfântă
Și mângâiere-o să aflați".
Răsună munți, răsună dealuri,
Pământu-ntreg de glasul Sfânt.
Se pleacă-n față-I toată firea,
Văzduhul tot, cu nori și vânt.
Dar omul, singura făptură,
Împodobit cu chip ceresc,
Azi nu mai vrea să ia aminte
La glasul cel Dumnezeiesc.
Creștinii noștri din vechime
Pe sub pământ zideau altare,
Și pe furiș, în miez de noapte,
Mergeau cu toții la-nchinare.
Azi stau lăcașurile sfinte
Pe înălțimi strălucitoare,
Dar câți creștini le calcă pragul
În zilele de sărbătoare?
Vai, masa Domnului e-ntinsă,
Dar cei poftiți nu vin la ea;
Ei n-aud glasul Lui ce strigă:
"Veniți, creștini la masa Mea!"
Veniți, veniți cu umilință
În fața Sfântului Altar,
Veniți să dezbrăcăm păcatul,
Să ne-nnoim cu al Său har!
|
