Noi în seara de Crăciun
Lăudăm pe Cel mai bun,
Colindăm colind duios
Domnului Isus Cristos.
Care bine a voit
Și pe noi ne-a mântuit;
El de-al nostru mare drag
A trecut cerescul prag.
Și-a lăsat frumosul Rai
Și-a venit pe-al nostru plai,
Luând asupra Lui
Tot păcatul omului.
De aceea, când sosește
Nime-n lume nu-L primește;
Iată cum din poartă-n poartă
Maica Sfântă-n sân îl poartă.
Tot caută locușor
Pentru scumpul puișor,
Un locaș și-un legănaș
Pentru scumpul îngeraș.
Vrea să-L nască-n loc curat
Că-i cerescul Împărat;
Însă nimeni nu se-ndură
Să-i primească la căldură.
Vine noaptea de acum
Și Măicuța-i tot în drum,
Vântul bate și-o pătrunde
S-ar scuti, dar n-are unde.
Vântul tot mai rece bate
Suflețelul îi străbate;
Bate vântul, fața-i blândă
Plânge Maica cea plăpândă.
Sfântul Iosif și el plânge
Suflețelul i se frânge;
Îngerii de mila lor
Se topesc în plâns și ei.
Și cerșesc la Tatăl Sfânt
Un locaș pe-acest pământ;
Tatăl Sfânt s-a îndurat
Și-o peșteră le-a aflat.
Iar acolo s-a născut
Cel ce n-are început;
Soarele cel luminos
Domnul nostru Isus Cristos.
Maica varsă lacrimi calde
N-are apă-n ce Să-L scalde
Și-L înfășie-n cârpe ude
Căci uscate nu-s de unde.
Și de-atunci în astă seară
Când vedem Măicuța iarăși;
Că și ea de acea dată
A răbdat nevinovată.
Să-i cântăm și ei duios
Ca și Domnului Cristos,
Să-i iubim pe amândoi
Că ne-au scos din mari nevoi.
Și sperăm și mult dorim
Sus în cer să ne-ntâlnim
Și cu dânșii ca să fim
Totdeauna-n veci, amin.
Și noi veseli vă dorim
Gazde buni și buni creștini,
Crăciun vesel și frumos
Al nașterii lui Cristos.
|