CARTEA l
EPOCA I SAU A PERSECUŢIILOR
De la începutul literaturii creştine până la anul 325,
Conciliul I ecumenic din Niceea

PERIOADA A II-A

DE LA SFÂRŞITUL SECOLULUI II PÂNĂ LA CONCILIUL DE LA NICEEA - 325

Capitolul IV

B. SCRIITORII LATINI

Cel care începe seria scriitorilor latini este, foarte probabil, Tertulian, despre care Sf. Ieronim spune (De viris illustribus, III, 53) că este Primus latinorum post victorem Apollonium. La început el a scris în greceşte, însă dorinţa de a face propagandă populară prin scrierile sale l-au silit să scrie şi latineşte, pentru că limba greacă nu mai era înţeleasă în Africa. S-a amintit caracterul şi tendinţa practică a scriitorilor latini, pe când cei orientali sunt mult mai speculativi. În Orient, grecii agitau chestiuni metafizice religioase, pe când în Apus latinii se ocupă mai bucuros de chestiuni de morală şi de disciplina religioasă. În Orient, în secolul al II-lea, Origen este un centru în jurul căruia gravitează totul, aproape toţi scriitorii fiindu-i prieteni sau duşmani. Acest lucru nu se întâlneşte în Apus, unde scriitorii nu pot fi împărţiţi în grupuri sau în şcoli, scrierile lor fiind independente, şi pot fi grupaţi numai din punct de vedere geografic (africani, romani, galo-romani). Cei mai mulţi sunt africani. În afară de aceste deosebiri, scriitorii occidentali se deosebesc de cei orientali şi prin faptul că aceştia sunt plini de entuziasm pentru Filosofie şi filosofi; cei occidentali sunt de cele mai multe ori contrari atât Filosofiei, cât şi filosofilor.