Ianuarie 1995
Dragi credincioşi,

Duminica de astăzi se numeşte Duminica lui Zacheu, pentru că se citeşte această pericopă evanghelică. În prima parte a predicii vă voi vorbi despre Zacheu, iar în partea a doua despre Octava de Rugăciune pentru Unitatea Bisericilor.

Isus Cristos mergea la Ierihon, un oraş lângă Iordan, nu departe de Marea Moartă. Aici trăia un vameş cu numele Zacheu, care era mai-marele vameşilor din oraş, un om foarte bogat. Însă fiind mic de statură şi dorind să-l vadă pe Isus, s-a urcat într-un sicomor, căci pe acolo trebuia să treacă Isus.

Când a ajuns Isus la locul acela, s-a uitat în sus şi a zis către Zacheu: "Zachee, coboară degrabă că astăzi vreau să intru în casa ta" (Lc. 19). Zacheu a fost foarte bucuros, s-a coborât din sicomor şi l-a primit pe Isus la casa sa.

Pe timpul acela, vameşii erau dispreţuiţi de evrei, căci ei strângeau biruri şi taxe în diferite locuri: târguri, pieţe, la poduri, la intrarea în oraş; erau ca nişte agenţi fiscali. Strângeau aceste taxe pentru Imperiul Roman, care stăpânea şi peste Iudeea. Din aceste motive, iudeii îi dispreţuiau pe vameşi, căci au intrat în slujba romanilor. Dar, Isus îi ceartă odată pe iudei, în special pe învăţătorii legii, şi le zice: "Vameşii şi prostituatele vă întrec pe voi în împărăţia cerurilor, pentru că ei au ascultat cuvântul lui Dumnezeu şi s-au pocăit, dar voi nu v-aţi pocăit".

În acel timp, vameşii câştigau aceste posturi la licitaţie şi plăteau romanilor pentru ocuparea lor, dar aveau grijă să încaseze mai mult decât vărsau în visteria imperiului, aşa că se îmbogăţeau repede. Pe atunci nu se eliberau chitanţe, ca astăzi. În timp ce Isus intra în casa lui Zacheu, iudeii din jur, care-l însoţeau şi-l spionau pe Isus, cârteau împotriva lui, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Dar, Zacheu, atins de harul lui Dumnezeu, a zis lui Isus: "Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor, iar dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva întorc împătrit". Isus a răspuns: "Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiul lui Avraam".

În legătură cu gestul lui Zacheu de a restitui ce a luat pe nedrept, vă voi vorbi ceva despre păgubirea aproapelui. Sunt două cazuri în care, în zadar le spovedim, până nu reparăm greşeala, Dumnezeu nu ne iartă: calomnia şi furtul. Nu furtul sau calomnia sunt păcatele în sine, ci paguba, şi suntem obligaţi să facem restituţia, să dăm înapoi. Nu avem dreptul să cumpărăm lucruri furate, căci cel care le-a furat trebuie să le restituie stăpânului. Dacă cineva a cumpărat un lucru, dar nu ştia că este furat, ci este de bună credinţă, atunci este posesor de bună credinţă al acestui lucru.

Dacă aveţi o carte împrumutată, să o restituiţi proprietarului căruia îi aparţine, căci lucrul reţinut pe nedrept strigă după stăpânul său, chiar dacă nu veţi auzi imediat; mai târziu, conştiinţa vă va aminti că aţi furat un lucru ce nu vă aparţine. Să nu spuneţi: "O carte? Este un lucru neînsemnat". Dar nu este aşa; lucrurile mici duc la obişnuinţa de a face lucruri mari, nedându-le importanţa cuvenită la timp.

În partea a doua a predicii, vreau să vă vorbesc despre Octava de Rugăciune pentru Unitatea Bisericilor, în special Biserica Catolică cu Biserica Ortodoxă. Între aceste Biserici e o mică diferenţă pe care mulţi nici nu o cunosc.

Ocatava de rugăciune se ţine între 18-25 ianuarie, în fiecare an. Aceste date au o semnificaţie în calendarele celor două Biserici, Ortodoxă şi Catolică. Pe 18 ianuarie, în Biserica Romano-Catolică se celebrează Catedra Sfântului Petru; pe data de 16 ianuarie în Biserica Răsăriteană se celebrează Cinstirea Lanţurilor Sfântului Petru, iar pe 25 ianuarie, ambele Biserici celebrează Convertirea Sfântului Pavel. Aceşti doi corifei ai Bisericii să ajute la reunificarea Bisericii lui Cristos, care trebuie să fie "UNA"!

Sfântul Petru este capul văzut al Bisericii, însuşi Isus l-a numit: "Tu eşti Petru, pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui". Tradiţia arată că Petru a rămas la Antiohia şapte ani, conducând Biserica de acolo, apoi a plecat la Roma, unde a rămas până la moartea sa, răstignit pe cruce cu capul în jos. Când a fost arestat i s-au pus lanţuri la mâini şi la picioare. Aceste lanţuri, după răstignire, au fost luate şi păstrate cu mare veneraţie de creştinii din Roma. O tradiţie veche spune că lanţurile cu care a fost legat Petru în închisoarea din Ierusalim, de unde a fost eliberat în mod miraculos de înger în timpul nopţii, au fost aduse şi ele la Roma, iar când s-au atins de cele purtate la Roma s-au sudat perfect, formând un singur lanţ, care se păstrează în bazilica Sfântul Petru din Roma.

Convertirea lui Pavel pe drumul Damascului o cunoaştem toţi. El mergea să persecute pe creştini, iar în drum o lumină îl face să-şi piardă vederea şi un glas îi spune: "Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?". "Cine eşti, Doamne?", întreabă Pavel. "Eu sunt Isus pe care tu îl prigoneşti". Este momentul convertirii marelui apostol al neamurilor. Pavel, după ce cutreieră o mare parte a ţărilor din jurul Mediteranei, este arestat la Ierusalim şi, cu multe peripeţii, este dus la Roma pentru a se dezvinovăţi înaintea Cezarului, el fiind cetăţean roman. Dar, la Roma este condamnat la moarte prin decapitare.

Ne rugăm ca aceşti doi mari apostoli şi conducători ai Bisericii Creştine să mijlocească pentru unirea Bisericilor. La ultima rugăciune în Joia Mare, Mântuitorul a zis: "Părinte, a venit ceasul, preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să te preamărească pe Tine"; apoi se roagă pentru apostoli: "Precum m-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume (...), nu numai pentru aceştia mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede (...), toţi să fie una, cum Tu Părinte în Mine şi Eu în Tine, şi aceştia una să fie în noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis" (In.17,1-21).

Să rugăm pe Dumnezeu să înlăture piedicile împotriva unirii Bisericilor, ca toţi să fie Una, aşa cum doreşte Isus. Amin!