LC - Învatarea tinerilor: Riscul educatiei
08.02.2010, SUA (Catholica)

Articolul "Învatarea tinerilor: Riscul educatiei", semnat de pr. Dwight Longenecker, aparut în numarul pe ianuarie 2010 al revistei Lumea Catholica, este o "reclama" pentru cartea "Riscul educatiei" scrisa de Mons. Luigi Giussani. Pornind de la o experienta de familie, în care a reusit sa nu îi înabuse fiicei lui întrebarile legate de credinta, acest lucru ducând de fapt la o crestere a ei în credinta, pr. Dwight - preot anglican convertit la catolicism - nu îsi atribuie meritele pentru reactia constructiva pe care a avut-o. "De fapt, meritele merg spre un preot italian. Pe când activam la Scoala catolica Sf. Iosif din Greenville, Carolina de Sud, mi s-a cerut sa citesc `Riscul educatiei`, scrisa de Mons. Luigi Giussani", cel care a înfiintat miscarea ecleziala Communione e Liberazione, pe care a condus-o pâna la moartea sa, în 2005.

"În `Riscul educatiei`, Mons. Giussani prezinta problema care exista în Italia anilor 1950. La suprafata, situatia Bisericii parea pozitiva: parohiile mergeau bine; exista un numar mare de preoti si persoane consacrate; traditiile religioase erau pastrate vii în familii; religia se preda în scoli; iar participarea la Liturghia de duminica era chiar satisfacatoare. Dar Mons. Giussani constata între liceeni unele semne îngrijoratoare. Mai întâi a observat ca nu mai exista o motivatie profunda pentru credinta: exista o cunoastere cu mintea, dar nu si una cu inima. În al doilea rând, observa faptul ca credinta nu afecta comportamentul liceenilor. Nu parea sa existe o conexiune reala între credinta si vietile lor. În al treilea rând, domnea o atmosfera generala de scepticism. Tinerii catolici ajungeau sa priveasca credinta ca pe o traditie irelevanta, daca nu chiar ca pe o superstitie demodata".

Mons. Giussani conchidea ca exista o problema în transmiterea credintei crestine. "Credinta trebuie sa fie comunicata nu doar ca o traditie care se transmite mai departe prin intermediul unor persoane cu autoritate, ci ca o filozofie de viata rationala si relevanta. Mai mult, credinta trebuie sa poata fi verificata, trebuie sa fie pusa în actiune si experimentata pentru ca sa fie reala". Acest lucru reprezinta un risc, dar daca este asumat, "atunci educatia religioasa devine mai mult o aventura a credintei decât un simplu itinerar de acceptare a dogmei si practicii religioase. Pentru Mons. Giussani deci, educatia religioasa este o cautare în care educatorul si elevul se îmbarca împreuna, în misterul lui Dumnezeu".

Pentru a ilustra situatia în care se afla adolescentii, Mons. Giussani folosea imaginea rucsacului: "Cam pâna la vârsta de zece ani, un copil primeste cunostintele despre lume de la persoane cu autoritate. Copiii accepta versiunea despre lume prezentata lor de parinti, de profesori, de adulti. Mons. Giussani afirma ca aceasta etapa a procesului educational este asemenea pregatirii rucsacului pentru calatoria vietii. La adolescenta însa, elevul începe sa constientizeze ca lumea adulta este la o aruncatura de bat de el. Aceasta îl face sa se uite în bagaj pentru a afla ce echipament are acolo si daca e functional sau nu. Cuvântul grec pentru aceasta `perchezitie` este krinein sau krisis, de la care avem cuvintele `criza`, `critica` si `criticism`. Mons. Giussani insista ca o `criza a credintei` nu este neaparat un lucru rau, si nici `criticismul` nu este ceva negativ... Credinta trebuie sa fie predata cu o metoda `critica`. Cu alte cuvinte, educatorul trebuie nu doar sa propuna adevarul, ci si sa îl însoteasca pe elev atunci când acesta cauta sa verifice adevarul".