Visul meu este ca visele Domnului sa se realizeze
06.02.2010, Roma (Catholica)

Pe 5 februarie s-au împlinit patru ani de la disparitia lui Andrea Santoro, preotul fidei donum din Dieceza de Roma, ucis în biserica "Sfânta Maria" din Trabzon, la Marea Neagra, în Turcia, pe 5 februarie 2006. În aceste zile, este în curs un pelerinaj la Trabzon, organizat de asociatia ce poarta numele preotului misionar italian, pelerinaj la care participa si Mons. Luigi Padovese, Vicar apostolic în Anatolia.

Sora preotului ucis, Maddalena Santoro, a declarat pentru Radio Vatican: "Amintirea lui este intensa pentru ca toti cei care l-au cunoscut, de la cei care l-au stiut de tânar preot, în anii `70, pâna la cei care l-au cunoscut în ultimii ani - cu totii au simtit aceasta puternica credinta a parintelui Andrea. O prezenta cu adevarat plina de Cristos cu care voia sa semene. El reusea sa transmita semenilor aceasta încarcatura de credinta si de iubire pentru Cristos; a reusit sa o transmita mai ales celor aflati în nevoi si care i se adresau lui la orice ora din zi si din noapte, pentru ca stiau ca la el pot gasi sprijin si ajutor."

Pe 4 februarie, pr. Andrea a fost amintit într-o veghe de rugaciune în parohia romana "Sfintii Fabian si Venantiu", prezidata de Episcopul auxiliar din sectorul de est al capitalei italiene, Mons. Giuseppe Marciante, Acesta a evocat etapele parcursului vocational urmat de misionarul Andrea Santoro: "Un preot profund convins de misiunea sa. Îmi placea capacitatea lui de a angaja comunitatea parohiala în orice initiativa. Pe de o parte, avea trasaturile unui eremit, iar pe de alta parte pe cele ale unui misionar. Exista în el o profunda dorinta, aceea de a se întoarce în pamântul originilor crestinismului: o revenire la radacinile credintei, si as putea spune si ale preotiei sale. Am citit în interventiile sale o profunda dorinta de a regasi în pamântul Sfintilor Parinti prospetimea Evangheliei si vivacitatea Bisericii primare. Trebuia si sa se raporteze la lumea musulmana. Moartea sa m-a impresionat în mod profund, deoarece am impresia ca a relevat în profunzime încarcatura profetica a experientei sale."

Prelatul a continuat pentru Radio Vatican: "Sacrificiul sau nu este inutil. Parintele Andrea a simtit o chemare, chemarea lui Dumnezeu exprimata în special prin atractia sa fata de Parintii Bisericii. L-am vazut ca pe un om al credintei, care a pus proiectul vietii sale în mâinile lui Dumnezeu, care s-a încredintat cuvântului si promisiunilor Sale. Îmi amintesc ca un ziarist l-a întrebat pe don Andrea care era visul pe care îl încredinta Domnului pentru anii care aveau sa urmeze, iar el a raspuns: Visul meu este ca visele Domnului sa se realizeze."