9 martie
Cei patruzeci de sfinti martiri din Armenia

În multe parti ale Bisericii crestine, la 9 martie în Biserica din Rasarit si la 10 martie în Biserica de Apus, se comemoreaza amintirea unui grup de patruzeci de ostasi care pentru credinta lor statornica fata de Cristos au suferit moarte de martir prin înghetare într-un lac din partile Armeniei. Cercetarile istorice mai noi au aratat ca în istorisirea foarte raspândita a suferintelor celor patruzeci de ostasi sunt cuprinse fapte petrecute în diferite perioade si în mai multe locuri. Autorul acestei istorisiri a reusit sa redea într-o forma foarte impresionanta dificultatiile prin care au trecut nu numai 40 de ostasi, ci miile de crestini care erau ostasi ai armatei romane; de asemenea a exprimat într-un mod deosebit de plastic framântarile sufletesti si greutatile ce le aveau de înfruntat crestinii în fata mortii. Alaturi de lacul cu apa înghetata în care au fost aruncati crestinii, judecatorul asezase o cada cu apa calda, si mâncaruri alese spre a-i ademeni pe neînfricatii ucenici ai Celui Rastignit; când unul dintre cei 40 se lasa atras de sansa oferita, parasi lacul înghetat si se arunca în apa încalzita, el muri ca un nefericit. Este o imagine cutremuratoare a luptei ce se dadea în sufletele martirilor - oameni erau - între iubirea fata de placerile vietii trecatoare si dragostea atotbiruitoare fata de Cristos biruitor al mortii. Dat fiind ca noul calendar revizuit si-a propus sa nu retina decât fapte si persoane strict determinate în timp si spatiu, amintirea celor 40 de martiri, - sfintii mucenici - nu mai este mentionata; ea ramâne totusi o icoana vie a istoriei tuturor martirilor si îndeosebi a celor care au facut parte din armatele romane.

Amintirea acestor mucenici a dat loc la anumite obiceiuri populare, constând în pregatirea unor produse alimentare din: faina de grâu - bobul de grâu zdrobit este simbolul mortii, dulciuri - ele amintesc bucuria biruintei, si condimente, mai ales scortisoara - simbol al suferintelor. Pregatite sub forma de opturi, sugerând coroanele oferite martirilor, sau de pâinisoare scufundate într-o compozitie de aspectul apei înghetate, amintind lacul în care au murit ostasii credinciosi, ele se consuma în familie si se împart la vecini. Întelesul adânc si miscator al acestui obicei este uitat de mult, dar ramâne o dovada a credintei profunde a stramosilor nostri si a puterii lor de creatie artistica. El este în masura sa exprime legatura strânsa între durerea mortii si bucuria învierii cu Cristos, între suferinta trecatoare si coroana biruintei ce ne daruieste viata cea fara de sfârsit.

adaptare dupa "Vietile Sfintilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti