21 aprilie
Sfântul Ianuariu (?-305)
Episcop

Conform datelor acceptate de cei mai multi istorici, Sfântul Ianuariu, patronul principal al orasului Neapole, a fost martirizat în timpul cruntei persecutii a împaratului Diocletian, în Provincia Campania din sudul Italiei. Ianuariu era episcop de Benevento si a fost arestat pe când mergea sa-l viziteze în închisoare pe diaconul Sosso. Adus în fata tribunalului prezidat de guvernatorul Timotei, i s-a cerut sa ofere zeilor Imperiului sacrificiul prescris; deoarece a refuzat, i s-a aplicat condamnarea "ad bestias", urmând sa fie sfâsiat de fiarele salbatice în amfiteatrul din Pozzuoli. Deoarece nu au fost pregatite toate cele necesare pentru macabrul spectacol, Ianuariu, împreuna cu alti crestini, a fost decapitat aproape de circ si apoi înmormântat. Dupa un secol, în anul 432, în prima duminica din luna mai, osemintele sfântului episcop au fost dezgropate si aduse în orasul Neapole. Cu acest prilej, o femeie credincioasa i-a predat episcopului Ioan doua sticlute cu sânge închegat, spunând ca este din sângele Sfântului Ianuariu. Deoarece s-au exprimat unele îndoieli, spre uimirea episcopului si a multimii de credinciosi, sângele din sticlute s-a lichefiat si a devenit de culoarea sângelui proaspat. Sfântul Ianuariu a fost declarat patron principal al orasului Neapole, si locuitorii îi atribuie mijlocirii lui puternice faptul ca orasul lor nu a fost distrus de eruptiile vulcanului Vezuviu în anii: 1631, 1698, 1767, 1779, asa cum s-a întâmplat cu Herculanum si Pompei în anul 79. Fenomenul neobisnuit al lichefierii sângelui s-a repetat de nenumarate ori în decursul veacurilor, la anumite date. Primele marturii încep din anul 1329 si sunt atât de numeroase, încât nu pot fi puse la îndoiala. Fenomenul se petrece si în epoca moderna, fara exceptie, de trei ori pe an: din sâmbata înainte de prima duminica a lunii mai si în urmatoarele opt zile, la 16 decembrie si la 19 septembrie, timp de câte opt zile. Prima data este în amintirea aducerii relicvelor în oras, 16 decembrie aminteste eruptia Vezuviului din 1631 si 19 septembrie este ziua traditionala a sarbatorii sfântului. Miracolul merita manifestarile de afectuoasa admiratie cu care este înconjurat de toti locuitorii orasului si ai împrejurimilor. Sincera devotiune a napolitanilor fata de acest martir, a carui viata nu este deplin cunoscuta, a determinat comisia de revizuire a calendarului sa-i pastreze în continuare celebrarea liturgica introdusa din anul 1586. Fenomenul lichefierii sângelui, pâna acum înca neexplicat prin cauze naturale, are semnificatia simbolica a puterii datatoare de viata, izvorâta din marturia sângelui tuturor martirilor, putere ce sustine Biserica nascuta din sângele primului martir, Cristos cel Rastignit.

adaptare dupa "Vietile Sfintilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti