Sâmbata, 23 septembrie 2011  
Zamislirea S Ioan Botezatorul  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

EPILOG

Lecturarea și studierea acestui modest tratat de Patrologie sper că ne ajută să putem desprinde un număr considerabil de concluzii care conturează pregnant trăsăturile esențiale ale acestui izvor fundamental al doctrinei creștine.

Patrologia este știința Sfintei Tradiții, oferind tuturor celor dornici de a adânci teoretic și practic căile desăvârșirii creștinești și apărării ortodoxiei credinței catolice lăsată de Mântuitorul Isus Cristos, Sfinți Apostoli și Sfinții Părinți.

De la început se impune adevărul că unitatea doctrinală, în epoca patristică, era neștirbită: atât Părinți din Răsărit, cât și cei din Apus erau în legătură strânsă cu Scaunul Apostolic al Romei, recunoscând primatul jurisdicțional al Papei. Trebuie să afirmăm, de asemenea, că, din rândul strămoșilor noștri daco-romani, au ieșit un număr de Sfinti Părinți, amintiți în lucrare, care au adus o contribuție inestimabilă la îmbogățirea patrimoniului spiritual al Bisericii Universale. Este suficient să-l amintim pe Sf. Ioan Cassianul, ale cărui opere au fost apreciate și folosite de Papa Leon cel Mare, care i-a fost prieten și, mai târziu, de Sf. Toma de Aquino.

Sfinții Părinți și marii lor continuatori, adică Teologii și Magiștrii spirituali, au fost, în același timp, nu numai reprezentanți străluciți ai științei sfinte, ci și mari gânditori, oameni de știință în toate domeniile învățământului, geografiei, istoriei, dreptului, științelor naturii, artelor etc, aducând un aport esențial la programul spiritual și științific al omenirii. Pe drept cuvânt, mulți dintre ei obținură titlul de doctori. Este bine să cunoaștem și numele a 27 de Doctori ai Bisericii, care au aparținut creștinătății antice, dar și celei medievale și moderne. Opt sunt orientali: Sf. Atanasie, Sf. Vasile, Sf. Grigore de Nazians, Sf. Ioan Crisostomul, cărora li se adaugă Sf. Efrem Sirul, Sf. Ciril de Ierusalim, Sf.

Cyril al Alexandriei și Sf. Ioan Damaschinul; nouă sunt latini: Sf. Ambrozie, Sf. Ieronim, Sf. Augustin, Sf. Grigore cei Mare, Sf. Ilarie, Sf. Leon Papa, Sf. Petru Crisologul, Sf. Izidor și Sf. Beda. În epoca următoare, Sfinților Părinți li se adaugă 10 Doctori în Apus: Sf. Petru Damian, Sf. Anselm, Sf. Bernard, Sf. Bonaventura, Sf. Toma de Aquino - pentru Evul Mediu -, iar pentru timpurile moderne: Sf. Ioan al Crucii, Sf. Petru Canisius, Sf. Francisc de Sales, Sf. Alfonso Maria de Liguori și prima femeie Doctor al Bisericii - Sf. Tereza de Avila.

Datorită acestora și altora au luat ființă în diferite centre ale lumii, vestitele școli creștine din antichitate, universitățile catolice medievale. Unele din ele ființează și azi, alături de altele apărute în majoritatea țărilor lumii în timpurile mai noi.

În formarea viitorilor preoți, profesori de religie, misionari ai diverselor forme de activitate pastorală în rândul poporului lui Dumnezeu, inclusiv a laicilor, studiul Patrologiei este indispensabil, fiindcă el îmbogătește cultura teologică, o fundamentează pe mărturiile Sfinților Părinți și constituie astfel un adevărat far călăuzitor al concepției morale, disciplinare.

Pentru o orientare și adâncire a orizontului culturii teologic, filosofice și a vieții spirituale am redactat viața, operele și gândirea marilor continuatori ai Sfinților Părinți din epoca patristică, teologii, gânditorii, asceții și misticii veacurilor IX-XVI inclusiv. Fără cunoașterea acestora, cultura teologică, orientarea practică în desăvârșirea spirituală este mai săracă. Sf. Bernard, Fericitul Albert cel Mare, Sf. Bonaventura, Sf. Toma de Aquino, au adus contribuții inestimabile în gândirea teologică, în morală și filosofie, de care nu ne putem lipsi fără o serioasă pagubă spirituală în desăvârșirea noastră. Viața și operele Sf. Tereza de Aquila, ale Sf. Ioan al Crucii și ale Sf. Francisc de Sales au ridicat pe noi trepte ascetica și mistica, oferind credincioșilor modele vii de urmat în desăvârșirea fiecăruia. Isihasmul pătrunde treptat, eliminându-i-se excesele, în viața Bisericilor Orientale și este reconsiderat pozitiv, sub multiple aspecte, și de Biserica Catolică. Este necesar să reținem un fapt important: de la Leon al XIII-lea încoace (1879), operele Sf. Toma de Aquino, magistru în Filosofie și Teologie, sunt călduros recomandate în toate Seminariile și Universitățile catolice, fără a fi impuse în mod strict și absolut. Gânditorii și teologii contemporani recunosc în el și în opera să o pildă vie de viață creștină, creatoare de valori și descoperitoare de adevăruri, temelii sigure ale dezvoltării vietii spirituale și desăvârșirii pe calea spre unirea intimă cu Dumnezeu.

Cunoscând viața, operele și doctrina Sfinților Părinți ne dăm seama că pe lângă activitatea lor închinată științei sfinte și practicării virtuțiilor creștine în vederea mântuirii veșnice și oferirii credincioșilor, pildă vie de desăvârșire creștină, ei au pus bazele culturii și civilizației în care s-au format, au trăit și s-au dezvoltat cea mai parte din popoarele lumii. Rădăcinile culturii și civilizației contemporane le-a pus Biserica prin acești apostoli ai credințeiși adevărului referitor atât la fenomenele și procesele naturale cât și la cele sociale.

Câteva date din cele expuse în lucrare vor evidenția și confirma acest adevăr.

Sfântul Augustin (354-430) a cumulat toate comorile intelectuale ale antichității greco-romane, le-a folosit în combaterea rătăcirilor teologice, filosofice, morale existente în viața socială a vremii sale și le-a transmis urmașilor ca și adevăruri orientative în desăvârșirea persoanei umane.

Sfântul Grigore de Tours (538-594) a activat și ca înalt dregător al statului Franței merovingienilor, dar și ca episcop de Tours lăsându-ne între altele opere și Istoria francilor în 10 cărți de la începutul lumii până în anul 591, fiind astfel Părintele istoriei franceze.

Sfântul Leon cel Mare (390-461) papă al Romei a salvat Roma de invazia lui Atila în 452, oprindu-l cu daruri la porțile orașului, iar în 455 obținu de la Genseric regele vandalilor să cruțe monumentele și viața locuitorilor Romei și astfel valori culturale și artistice ale omenirii.

Fericitul Dionisie Exiguus (470-545) din Dobrogea Pontică, trăind la Roma ca monah scriitor și traducător sub zece papi, pe lângă trabucerea în latină din greacă a Canoanelor Sinoadelor Ecumenice (Niceea 325, Constantinopol 381, Efes 431, Calcedon 451) a vieții unor sfinți Părințide până la el, a stabilit calculul anilor erei creștine de la anul nașterii lui Isus Cristos, punând astfel bazele calendarului creștin adoptat treptat de întreaga omenire.

Sfântul Sofronie patriarhul Ierusalimului (550-638) reuși în 635 să obțină de la califul arab Omar, care asediase Ierusalimul, libertatea civilă și religioasă a creștinilor, în schimbul unui tribut anual salvând astfel Locurile Sfinte de la distrugere.

Sfântul Grigore cel Mare (540-604) papa Romei a fost numit de Iustinian II împăratul Bizanțului prefect al Romei funcție onorată cu mari realizări, după doi ani îmbrățișă viața călugărească și ajungând în 590 papă al Romei restaură bisericile, mănăstirile, episcopiile distruse de invazile barbarilor, îndepărtă primejdia longobarzilor al căror rege voia să distrugă Roma, îi încreștină prin regina Teodolinda și fiul ei regele Adoloalde convertiți la creștinism, dându-le coroana de fier.

Se îngriji de încreștinarea popoarelor germanice cu misionari benedictini, evangheliză Anglia trimițând acolo pe Sfântul Augustin cu 400 de călugări, încreștină regatul francilor și burgunzilor, încreștină vizigoții din Spania în 589 prin Sf. Leandru și regele Recard și se opuse ambițiilor nelegitime ale Patriarhului Constantinopolului Ioan Postelnicul ce pretindea titlul de patriarh ecumenic, luându-și personal, pentru prima dată numele de Servus Servorum Dei - Sluga Slujilor lui Dumnezeu.

Cassiodorus (477-570) prefect al Pretoriului sub regele ostrogoților Teodoric, apoi consul, se retrage la vârsta de 60 de ani la mănăstirea Vivarium întemeiată de el, conducând cu grijă activitatea călugărilor copiiști ai manuscriselor antice și traducători ai operelor antice, elaborând noi opere, salvând astfel literele și operele artistice antice cotropite de noua viață semibarbară.

Sfântul Izidor de Sevilla (570-636) episcop, în Etimologiile și Diferențele lui ne dă o adevărată enciclopedie a științelor din timpul său.

Sfântul Beda Venerabilul (673-735) apare în istoria Angliei la terminarea încreștinării anglo-saxonilor la catolicism, în cele 45 de cărți are și Istoria ecclestiastica gentis anglorum prezentând corect evenimentele istorice până la anul 731, ajuns Părinte al istoriei engleze.

Organizarea definitivă în 1215 a Universității de la Paris cu cinci facultăți: Teologie, Arte, Filosofie, Drept și Medicină de către Papa, prima în lume (din 1170), urmată de cele din Bologna (începutul sec. XIII), Oxford (1208), Montpellier (1220), Toulouse, Cambridge (Anglia), Praga, Viena, Roma, Pisa, Salerno, Napoli, Firenze ș.a., toate opera Bisericii Catolice,a marcat ridicarea științei, culturii și artelor pe noi trepte ale dezvoltării lor, iar viața și opera teologică, filosofică și științifică a Sfântului Toma de Aquino (1225-1274) în cadrul universităților din Neapole, Paris concretizată îndeosebi în Summa Theologica este o sinteză excepțională a gândirii teologice, filosofice, științifice a sute de opere ale înaintașilor săi, punând la baza doctrinei sale rolul esențial al rațiunii naturale în cunoașterea, interpretarea și aplicarea doctrinelor creștine și patrimoniul culturii universale în scopul slujirii corecte a desăvârșirii omului atât aici pe pământ, cât și în desăvârșirea sa spirituală în vederea câștigării veșnice la care este destinată întreaga omenire.

Sigur că aceste concluzii sunt doar câteva din marele număr care sperăm să le formuleze cititorii lucrării noastre. Le dorim succes.

Cei dornici de a adânci și îmbogăți datele oferite de prezenta lucrare, vor putea folosi bibliografia care cuprinde mai pe larg fiecare problemă tratată aici.

Vom fi fericiți și recunoscători celor care ne vor aduce, pe baza lecturării lucrării noastre, sugestii, observații și recomandări pentru îmbunătățirea viitoarelor ediții.

Mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat puterea de muncă și înțelepciunea necesară, împreunate cu o profundă dragoste sfântă pentru adevărurile vietii și operelor Sfinților Părinți. Sunt fericit că am întâlnit în persoana Părintelui Bernard Ștef, asumpționist-augustinian, un cunoscător profund al operelor Sf. Părinți și un osârditor în urmarea vietii lor, ale cărui sfaturi și îndrumări mi-au fost de un real folos în redactarea acestei lucrări. Îi aduc, și pe această cale, mulțumirile mele călduroase.

Primesc smerit și călduros binecuvântarea I. P. S. Arhiepiscop George Guțiu, coleg cu mine în Academia Teologică din Blajul dascălilor și martirilor pentru Credință și Neam.

Fie ca munca mea de ani de zile în elaborarea acestei lucrări să-și aducă roadele spirituale în sufletele celor ce o vor citi și studia.

Mulțumesc Editurii și angajaților ei că s-au străduit și au reușit să aducă la lumină în bune condiții această lucrare, o adevărată cunună cerească a Sfinților Părinți din Răsărit și din Apus.

Cluj, 4 decembrie 2002

Autorul




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact