Sâmbata, 23 septembrie 2011  
Zamislirea S Ioan Botezatorul  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA IV
MARII CONTINUATORI Al SFINȚILOR PĂRINȚI

Capitolul VIII

SECOLELE XV-XVII

PERSONALITĂȚI DE DUPĂ REFORMA BISERICII

1. SFÂNTUL IGNAȚIU DE LOYOLA (1491-1556) a înființat Ordinul Iezuiților (Societatea lui Isus) pentru reînnoirea Bisericii, afectată de Reforma lui Luther, Calvin, anglicani etc. și a elaborat nernuritoarele exerciții spirituale menite să convingă și să deterrnine un om liber să-și consacre întreaga viată apostolatului creștin. Ele sunt programate pe o perioadă de patru săptămâni, timp în care, în mod gradat, omul meditează asupra adevărurilor creștine fundamentale, asupra vietii Mântuitorului și a patimilor Sale, a Învierii Sale și dragostei divine ce ne duce și pe noi la unirea cu El, prin apostolat și jertfe. Influența Societății lui Isus a avut un roi covârșitor atât la reînnoirea vieții religioase a creștinilor catolici, cât și la extinderea creștinismului pe toate continentele.

2. FRANCISC SUAREZ (1548-1617) a fost unul dintre cei mai iluștri teologi ai Societății lui Isus, petrecându-și aproape întreaga viată (40 de ani) în învățământul teologic, din care, ultimii 20 de ani, la Universitatea din Coimbra (Portugalia). Născut în Granada (1548), intră în 1564 în Societatea lui Isus, făcu studii la Salamanca, devenind profesor de Teologie la Segovia, apoi la Valladolid, la Colegiul Roman din Roma (1580-1585), unde îl avu elev pe Lessius; la Alcala și din nou la Salamanca și, în final, la Coimbra până la moartea să în 1617, în ultimii ani fiind profesor jubiliar.

Opera lui este foarte vastă, aproape exclusiv teologică, grupată în ediții complete, după ordinea materiilor Summei Theologica a Sf. Toma, magistrul său. Are și poziții diferite de ale Sf. Toma în anumite probleme, mai ales în Filosofie, în lucrările Disputationes metaphysicae (1597) și în Teologie Sacramentis (1595) privind grația, validitatea confesiunii la distanța (condamnată, nu și dezlegarea la distanța), raporturile Sf. Scaun cu statele laice (el a admis legitimitatea tiraniei în cazuri excepționale, fapt pentru care iezuiții au suferit mult în Anglia și în Franța).

În Filosofie a susținut modalismul (unirea diferitelor clemente în corpurile compuse, a materiei și a formei, a substanței și accidentelor, a sufletului cu trupul ș. a.), deosebindu-se de Sf. Toma referitor la esență, la act și la potență, materie și formă, substanță și accident. Suarez este considerat primul teolog al timpurilor moderne în toate domeniile Teologiei: dogmă, morală, spiritualitate. În dovedirea existenței lui Dumnezeu, el n-a acceptat unitatea fundamentală a celor cinci căi tomiste, reținând numai dovedirea existentei unei ființe necreate prin argumentul cauzelor eficiente și a stabilit unicitatea acestei ființe prin două argumente: unul experimental, dedus din frumusețea lumii și din ordinea care domnește în ea; celălalt metafizic, conform căruia nu exista, în fond, decât o analiză a ideii de necesitate. Atributele divine le grupează în trei categorii: unele ce se identifică într-un fel cu ființa divină și constituie esență (necesitatea, ascitatea = perfecțiunea, grație căreia Dumnezeu exista prin Sine însuși, nu atârnă de nici o altă cauză în existența sa, ci prin însăși substanță Să divină este prima cauză, prima ființă, ființa perfectă și necesară), perfecțiunea Suverană, infinitatea, simplicitatea (= act pur), adevărătatea, bunătatea; altele se obțin grație contemplării creaturilor, dar, peste tot, pe calea negării și eliminării: imensitatea, imutabilitatea, indivizibilitatea, incomprehensibilitatea; ultimele îi atribuie lui Dumnezeu perfecțiuni ce-i aparțin creaturii (viața, știința, voința, atotputernicia).

Ele stabilesc între Dumnezeu și creatură o asemănare, o potrivire, de altfel pur analogică. Prezența lui Isus Cristos în Sf. Euharistie este locală, adică corporală. Cristos umple spațiul ostiei în fiecare parte a ei, fiind esențial supranaturală. A susținut și a apărat Imaculata Concepție a Preacuratei. A apărat drepturile Bisericii și imunitatea bisericească. În Mistica creștină a arătat că contemplația este o considerare atentă și imobilă a adevărului creștin de către un suflet care-l gustă și savurează, precedat de acest act de raționament. Contemplarea activa și perfectă este proprie căii unitive, iar privilegiul perfecților este că îi absorba până la abstracție de la folosirea simțurilor externe (extazul). A fost unul dintre practicanții contemplării.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact