Greco-Catolic.ro

Apărute şi puternic implantate în mediul cultural şi religios al veacului al XVI-lea, Renaşterea în cultură şi Reforma ca necesitate în plan religios, reprezentau aspecte diferite ale mişcărilor de idei din această perioadă istorică.

a. Renaşterea era o reîntoarcere la preţuirea frumosului operelor antice, pentru a corecta concepţia medievală prea severă, austeră, şi a găsi în natură izvoare de inspiraţie artistică, opunându-se astfel Sfinţilor Părinţi care s-au preocupat îndeosebi de natură umană sub multiple aspecte, morale, metafizice şi supranaturale.

b. Umanismul, aspect filosofico-social al Renaşterii, a părăsit treapta frumosului literar strâns legat de religie şi s-a îndreptat spre literatura şi arta antică, deosebită de idealul creştin, bazată pe un optimism exagerat, profesat de umaniştii pâgânizaţi ce proclamau bunătatea naturii şi zeificau omul. Biserica predica, însă, decăderea omului în păcatul originar, slăbiciunea lui naturală şi nevoia unui ajutor divin pentru a-şi atinge scopul supranatural, în timp ce umanismul, devenit păgân şi limitat la această lume, considera omul ca ideal al vieţii; ca principiu moral, umanismul urma dictonul filosofilor păgâni: sequere naturam, să urmăm natură, inclusiv instinctele cele mai josnice. Astfel, umanismul a devenit ostil credinţei şi considera morala şi revelaţia divină piedică absurdă, iar dogmele contrare progresului uman. Treptat, Filosofia scolastică a fost părăsită şi înlocuită cu operele lui Quintilianus, Cicero, cei mai mari retori antici, luaţi ca model de filosofi. Atât Biserica catolică, cât şi protestantismul au reacţionat, fiecare în felul lor, contra acestui păgânism filosofic şi literar în viaţa societăţii.

c. Reforma lutherană a fost o reacţie contra optimismului cu care Renaşterea exalta natura şi forţele naturale ale omului, cerând reîntoarcerea la trecutul creştin şi la Biblie, însă programând justificarea prin credinţă. Omul era considerat de Luther total corupt prin păcatul originar şi lipsit de libertate. El a lansat preceptul fals: Crede, şi fă ce vrei tu. În acest fel, Luther a proclamat distrugerea Bisericii văzute, exterioare, ierarhia ei, supunând-o puterii principilor lumeşti. După el: Zwingli (1484-1531) preot în 1525 în Zurich-Elveţia, impune un puternic caracter naţional Bisericii, despuind-o de caracterul ei sacru, iar Calvin (1509-1564) sistematizează cu o nemiloasă rigoare principiile emise de Luther şi a fondat, pe baza ruinării libertăţii umane corupte de păcatul originar, predestinaţia absolută, prezentându-L pe Dumnezeu ca pe un tiran nemilos. Şi-a impus ideile prin Universitatea din Geneva, folosind teroarea, doctrina să eretică, răspândită apoi prin presbiteri în Scoţia, puritani în Anglia, calvinişti în Ţările de Jos, hughenoţi în Franţa, reformaţi în Ungaria.