Duminica, 19 noiembrie 2011  
S Abdia, pf (+ sec VI îCr). S Varlaam, m (+ sec II...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA IV
MARII CONTINUATORI Al SFINȚILOR PĂRINȚI

Capitolul VII

ȘCOLI DE SPIRITUALITATE ÎN EVUL MEDIU. MAREA SCHISMĂ OCCIDENTALĂ (1378-1417)

3. RENAȘTEREA Șl REFORMA

Apărute și puternic implantate în mediul cultural și religios al veacului al XVI-lea, Renașterea în cultură și Reforma ca necesitate în plan religios, reprezentau aspecte diferite ale mișcărilor de idei din această perioadă istorică.

a. Renașterea era o reîntoarcere la prețuirea frumosului operelor antice, pentru a corecta concepția medievală prea severă, austeră, și a găsi în natură izvoare de inspirație artistică, opunându-se astfel Sfinților Părinți care s-au preocupat îndeosebi de natură umană sub multiple aspecte, morale, metafizice și supranaturale.

b. Umanismul, aspect filosofico-social al Renașterii, a părăsit treapta frumosului literar strâns legat de religie și s-a îndreptat spre literatura și arta antică, deosebită de idealul creștin, bazată pe un optimism exagerat, profesat de umaniștii pâgânizați ce proclamau bunătatea naturii și zeificau omul. Biserica predica, însă, decăderea omului în păcatul originar, slăbiciunea lui naturală și nevoia unui ajutor divin pentru a-și atinge scopul supranatural, în timp ce umanismul, devenit păgân și limitat la această lume, considera omul ca ideal al vieții; ca principiu moral, umanismul urma dictonul filosofilor păgâni: sequere naturam, să urmăm natură, inclusiv instinctele cele mai josnice. Astfel, umanismul a devenit ostil credinței și considera morala și revelația divină piedică absurdă, iar dogmele contrare progresului uman. Treptat, Filosofia scolastică a fost părăsită și înlocuită cu operele lui Quintilianus, Cicero, cei mai mari retori antici, luați ca model de filosofi. Atât Biserica catolică, cât și protestantismul au reacționat, fiecare în felul lor, contra acestui păgânism filosofic și literar în viața societății.

c. Reforma lutherană a fost o reacție contra optimismului cu care Renașterea exalta natura și forțele naturale ale omului, cerând reîntoarcerea la trecutul creștin și la Biblie, însă programând justificarea prin credință. Omul era considerat de Luther total corupt prin păcatul originar și lipsit de libertate. El a lansat preceptul fals: Crede, și fă ce vrei tu. În acest fel, Luther a proclamat distrugerea Bisericii văzute, exterioare, ierarhia ei, supunând-o puterii principilor lumești. După el: Zwingli (1484-1531) preot în 1525 în Zurich-Elveția, impune un puternic caracter național Bisericii, despuind-o de caracterul ei sacru, iar Calvin (1509-1564) sistematizează cu o nemiloasă rigoare principiile emise de Luther și a fondat, pe baza ruinării libertății umane corupte de păcatul originar, predestinația absolută, prezentându-L pe Dumnezeu ca pe un tiran nemilos. Și-a impus ideile prin Universitatea din Geneva, folosind teroarea, doctrina să eretică, răspândită apoi prin presbiteri în Scoția, puritani în Anglia, calviniști în Țările de Jos, hughenoți în Franța, reformați în Ungaria.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact