Greco-Catolic.ro

2. Şcoala dominicană a Sf. Dominic (1170-1221). Sf. Toma de Aquino i-a dat strălucire admirabilă prin viaţa şi opera să, împreună cu Fericitul Albert cel Mare (+ 1280). Sf. Ecaterina de Siena (1347-1380), terţiară dominicană, atât prin Scrisorile şi Dialogurile sale, cât, mai ales, prin mişcarea apostolică de reformare a vieţii bisericeşti şi sfinţirii sufletelor, a adus servicii Bisericii.

Ea a inaugurat acel Dialog cu Tatăl Veşnic prin rugăciune, cerând condamnarea viciilor şi ajutorul pentru practicarea virtuţilor cele mai sublime, prin contemplare şi practicarea moravurilor creştine.

3. Marea şcoală dionisiană din sec. XIV-lea, în Germania şi Ţările de Jos, a fost sub influenţa doctrinei lui Dionisie Areopagitul, fiind dezvoltată de călugării ordului dominican, însă, spre sfârşitul secolului al XIV-lea, s-a aflat sub influenţa lui Eckhart (1260-1327), dominican, doctor de Paris, care sfârşi în erezie panteistă, susţinând transformarea omului în Dumnezeu, pentru care a fost condamnat de Sf. Scaun. Urmaşii lui, păstrându-i originalitatea sănătoasă corectă şi puternică, Tauler şi Susa, au confesat o mistică după care, prin totala renunţare la sine însuşi, după pilda lui Cristos cel răstignit, se ajunge la unirea cu Dumnezeu.

4. Şcoala de la Windesheim, celebra cu vestiţii ei copişti (Olanda), I-a dat pe Thomas de Kempis (1379-1471) din Renania, subabate de Windesheim, preoţit în 1413, autorul lucrării Imitaţia lui Cristos, adevărat directoriu spiritual de sfaturi generale pentru viaţa interioară îndrumată spre sfinţenie.

Trebuie să subliniem că franciscanii au avut în sec. XIV, ca doctrină, concepţia lui Duns Scot, însă au fost şi câţiva adepţi ai lui Ocam. Una din gloriile teologice franciscane este aceea că a apărat şi a făcut să triumfe credinţa privilegiului material al Imaculatei Concepţiuni, acceptat în unanimitate în acest ord, părăsind greşelile Sf. Bonaventura.

Dominicanii au adoptat, la începutul secolului XIV (1309), doctrină Sf. Toma ca oficială; foarte puţini dintre ei au rămas infideli tomismului, considerând universalul ca o pură creaţie a raţiunii, dar unii se lăsară seduşi de occamism (Armand de Beauvoir, + 1340). Augustinienii, eremiţii Sf. Augustin, au contribuit la apărarea drepturilor Bisericii, a moralei şi a ascetismului (Augustin Triomphe, + 1328), însă Grigore de Rimini (t 1358), adopta occamismul, dar n-a fost urmat de alţii.

Alţi religioşi: Carmeliţii, Cisterciţii, Secularii au fost dintre adepţii lui Ocam, iar Thomas Bradwardine, arhiepiscop de Canterbery, a fost partizan al determinismului.