Duminica, 19 noiembrie 2011  
S Abdia, pf (+ sec VI îCr). S Varlaam, m (+ sec II...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA IV
MARII CONTINUATORI Al SFINȚILOR PĂRINȚI

Capitolul II

TEOLOGIA ȘI UNIVERSITĂȚILE ÎN VEACUL XIII

A. CARACTERIZARE

Universitățile apărute în veacul al XII-lea erau școli organizate în cutare sau cutare oraș, în jurul unui maestru cu reputație, formând Universitatis magistrorum et scolarium. La Paris, se aflau grupate patru facultâti: Teologie, de artă sau filosofie, de justiție, a decretiștilor sau oamenii dreptului și de medicină. Recunoscută la începutul secolului ca o corporație, ca un act al lui Filip August, Universitatea din Paris primi, în 1215, de la Papa organizarea definitivă, prin statute transmise de legatul sau Courșon. Acestea au servit repede de model pentru ridicarea altora,în alte țări fără a egala în strălucire pe cea parisiană. Papii supravegheau de aproape aceste mari centre intelectuale și forțându-se ca studiul Teologiei să fie totdeauna întâiul, introducând în acest scop călugării dominicani și franciscani, care o cultivau cu o strălucire deosebită din 1230. De fapt, Teologia ocupa primul loc în Universitatea din Paris, din Evul Mediu, urmată de Filosofie. Philosophia, ancilla Theologiae; Theologia, regina scientiarium era un principiu al învățâmântului medieval, însă cei care foloseau mai mult Filosofia erau chiar teologii. Gradele în Teologie erau: Bacalaureatul, care includea gradele mai mici, cu bacalaureat în disciplinele fundamentale înrudite (Biblie, Sentinte); Licenta era emisă de cancelarul universității.

Învățământul era predat în două forme principale: lecție, explicarea Cărților de Sentințe și a Sf. Scripturi, prin citirea, la început, a întregului text, disecarea și analizarea obiecțiunilor, urma abordarea doctrinei pe probleme, articole, încheiată cu concluziile respective; Disputatio pare adaptată la Teologie între 1230-1240 și era disputa între unul și mai mulți obiectanți sub conducerea magistrului, care, în final, prezenta soluția definitivă (determinatio). Erau dispulationes ordinariae, disputationes generalis, extraordinaris et solemne), la Paști, Crăciun etc., care se desfășurau între magiștrii diferitelor școli, și tendințe doctrinale, adică disputationes magistrales.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact