Greco-Catolic.ro

Magnus Aurelius Cassiodorus, fiu de senator, s-a născut în Calabria la Acytacium, pe la 477, fiind educat de tatăl său, care era prefect al Pretoriului lui Odoacru. La curtea acestui rege a ajuns, la vârsta de 20 de ani, secretar particular al regelui Teodoric. În 514 este numit consul şi, de trei ori, îndeplineşte funcţia de prefect al Pretoriului, bucurându-se nu numai de încrederea lui Teodoric, ci şi a urmaşilor lui, fiii regelui, Teodat şi Vitig, şi credincioasa lui soţie creştină, văduva Amalasunta. La vârsta de 60 de ani, pe la 533, renunţă la lume şi se retrage la mănăstirea din Vivarium, întemeiată de el, în apropierea locului natal, unde trăieşte până la 570, citind, scriind şi conducând cu grijă activitatea călugărilor cenobiţi ai mănăstirii sale, îndrumându-i să desfăşoare o activitate culturală: copiere de manuscrise, traducerea operelor antice, compunerea de noi opere, lucru manual, fără a neglija activitatea religioasă la nivelul celorlalte mănăstiri. Graţie lui Cassiodoru, activitatea culturală a pătruns în mănăstiri, salvând literele şi artele antice, cotropite de noua viaţă semibarbară.

Opera sa literară se împarte în două părţi, după cum i-a fost şi viaţa: profană şi sacră. Prima parte ţine până la intrarea sa în mănăstire.

I. Scrierile profane cuprind:

1) O cronică cu amintiri personale despre funcţionarii şi despre statul din timpul său până în anul 519, importantă pentru cunoaşterea vieţii sociale de atunci.

2) O istorie a goţilor, în 12 cărţi (De origine aetisque getarus), din care nu ni s-a păstrat decât un rezumat făcut de Jordanes. Din această scriere se vede mai bine scopul ce l-a urmărit autorul, adică de a împăca pe romani cu ostrogoţii.

3) 12 cărţi - Variae Litterae , cuprinzând restricţiile regeşti, epistole, formulare juridice etc. trimise de către Cassiodor în numele regelui sau al său propriu, foarte importante sub aspect istorie, devenite clasice în cancelariile Evului Mediu.

4) Câteva panegirice în cinstea regilor şi reginelor Goţilor, pierdute aproape în întregime.

5) Un tratat Despre suflet.

II. Scrieri sacre.

1) Institutiones divinarum et saecularium litterarum, în două cărţi, compusă către 544, este cea mai însemnată.

Prima carte este introducere la studiul ştiinţelor teologice, mai ales a Sf. Scripturi, istoriei şi scrierilor Sf. Părinţi. A doua este un rezumat al celor 7 arte frumoase: gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, muzica, geometria şi astronomia. Aceste Institutiones ale lui Cassiodor şi Doctrina christiana a Sf. Augustin proclama unirea ştiinţei sfinte cu ştiinţa profana, pentru a forma un învăţământ complet şi adevărat creştin. Aceeaşi lucrare, ca de altfel şi cele ale lui Boetius, au pregătit elaborarea programelor Universităţilor medievale apusene.

2) Lucrarea Hystoria Ecclesiastica tripartita, în 12 cărţi, nu este altceva decât o sinteză a istoriei bisericeşti a lui Socrate, Sozomen şi Teodoret, completându-le cu datele cunoscute de el din alte lucrări, şi din timpul vieţii sale.

3) Câteva lucrări exegetice: Comentarii asupra Psalmilor, asupra Faptelor Apostolilor, asupra Epistolelor şi asupra Apocalipsului.

4) Un mic tratat Ortographia, adresat călugărilor săi, în care le dă norme valabile, lor şi nouă, după care să transcrie corect scrierile vechi. În afară de acestea, se pare că a tradus sau a pus să se traducă în latineşte mai multe scrieri greceşti.

Cassiodorus a murit în anul 570 ca Sfânt, dar figurează numai ca erudit, alături de Boetius, amândoi precursori ai scolasticii medievale.