Sâmbata, 23 septembrie 2011  
Zamislirea S Ioan Botezatorul  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA A III-A
EPOCA A TREIA
DE LA CONCILIUL DIN CALCEDON (451)
PÂNĂ LA AL II-LEA CONCILIU DIN NICEEA (787)

Capitolul VI

PRIMII SCOLASTICI LATINI

3. BOEȚIUS (480-524)

Anicius Manlius Torquatlis Severinus Boetius s-a născut la Roma pe la 480, în vechea și nobila familie creștină a Amiciilor. Originea să nobila, personalitatea sa însemnată, instrucția superioară primită la Atena, unde s-a ocupat mai mult cu filosofia, i-a câștigat simpatia regelui Teodoric, arian, regele ostrogoților, pe atunci stăpânii Romei, care, în 510, îl numi consul Împreună cu cei doi fii ai regelui, apoi consilier și ministru al său, câștigându-și foarte mare popularitate pentru dreptatea și pentru bunătatea să. A fost însă acuzat de magie de către dușmanii lui și că ar avea legături cu împăratul Bizanțului, lucru care părea adevărat. Când a apărat un senator, învinuit că ar fi partizanul împăratului Iustin al Bizanțului care era dușmanul barbarului Teodoric, a fost imediat aruncat în închisoarea din Pavia, condamnat de Senatul servil poruncilor regale, chinuit multă vreme și apoi decapitat în 524.

Spirit distins și erudit, orator și poet, Boetius s-a ocupat mai ales cu filosofia. Scrierile sale se pot împărți în două categorii: filosofice și teologice.

Scrierile filosofice l-au consacrat ca fiind ultimul reprezentant al Filosofiei în Occident înainte de sfârșitul epocii patristice. Cele mai multe opere ale sale sunt traduceri și comentarii asupra lui Aristotel și Porfiriu. Esențialul era atunci de a traduce în paralel scrierile lui Aristotel și Platon, pentru a arăta că în substanță sunt în concordanță. Astăzi nu avem de la ei decât o traducere a Categoriilor, cu un comentar în patru cărți; Despre interpretare, cu un comentariu în doua cărți; Comentariu al Isagogiei lui Porfiriu, a cărui opera a și tradus-o, cu comentarii. A scris apoi tratate de logică: Ad syllogisimos categoricos, De syllogisimo categorico, De syllogisimo hypotetico. De divisione. De differentiis topicis. Apoi, un comentar la Topica lui Cicero; Institutio aritmetica, în două cărți; De musica, în cinci cărți. Aceste comentarii și traduceri ale lui Boetius sunt de cea mai mare însemnătate a scolasticii, pentru că ele nu numai că au condensat în ele cunoștințele pe care le avea asupra comentariilor precedente, dar ei însuși a contribuit mult la înțelegerea lui Aristotel, fixând terminologia latină corespunzătoare celei grecești, tratând exemplar chestiuni și dificultăți logice și introducând metoda expozitivă per capita (pe capitole).

Dintre scrierile filosofice, cea mai importantă este De consolatio phylosophiae (Despre consolarea Filosofiei), în cinci cărți, compusă în închisoare și având forma de dialog, în care se amestecă poezia cu proza. Scrierea începe cu o elegie, în care autorul invocă muzele pentru a-l ajuta și consola.

Îi apare Filosofia ca o matroană venerabilă, căreia el îi povestește nenorocirea sa și îi explică câteva dubii cu privire la Providența Divină (Cartea I). În cartea a II-a tratează despre instabilitatea norocului și despre disprețuirea bunurilor pământești, spunând că adevărata fericire a omului este interioară și independentă de cele exterioare. A treia carte se ocupă cu bunul suprem, care nu poate fi nici bogăția, nici onoarea, nici puterea, nici plăcerea, care toate sunt bunuri imperfecte; ci bunul suprem este Dumnezeu. În cartea a IV-a revine la chestiunea Providenței și se întreabă de ce, în lumea aceasta, cei răi sunt fericiți, pe când mulți dintre cei buni nu sunt răsplătiți. Filosofia neagă acest lucru atât de general afirmat și arată că, în viața cealaltă, ordinea va fi restabilită. Suferințele celor drepți sunt o încercare necesară sau folositoare. Cartea a V-a tratează despre întâmplare și preștiința divină, previziunea, stabilind acordul dintre libertatea omului și știința lui Dumnezeu, fără a-i vătăma voința libera.

Întreaga opera, de inspirație platonică, uneori istorică, s-a bucurat de cel mai mare succes în Evul Mediu. Autorul însă neglijează cu totul elementul pozitiv creștin, așa încât s-a pus problema dacă Boetius, care în fața morții caută mângâierea numai în Filosofie, fără a recurge la religie și fără să-l numească pe Isus, poate fi considerat creștin. Trebuie însă să spunem că nu lipsesc cu totul elementele creștine în ea, fiindcă întreaga Teodicee creștină se află implicit în ea, iar concepțiile și definițiile eternității, fericirii, Providenței ș. a. se găsesc în opera lui și au trecut în scolasticism; apoi, faptul că a considerat lucrurile sub aspect filosofie, nu este un semn că n-a fost creștin. Cu atât mai mult, opera sa dezminte în mod logic aceasta presupunere. Ea nu conține nimic împotriva adevărurilor creștine, ci le presupune.

Scrierile teologice sunt puține la număr: I) De sancta Trinitate; II) Utrum Pater et Filius et Spiritus Sanctu, de Divinitate Substantialiter predicentur; III) Quornodo substantiae, in se quod sint, boneo sint, quum non sint substantialia bona; IV) Liber de personaet duabus naturis contra Eutychen et Nestorium. Tratatul De Fide Catholica pare a fi a învățătorului sau, Ioan Diaconul. Autenticitatea celorlalte opuscule rezultă din epistola lui Cassiodorus în care spune despre Boetius că a scris despre Sfânta Treime și împotriva lui Nestorie. De asemenea, și din faptul că scriitorii ulteriori îi atribuie fără ezitare aceste scrieri. În aceste scrieri Boetius aplică și se folosește de Filosofie și de terminologia aristotelică asupra celor mai adânci mistere creștine, fiind adevărate tratate, odele scolastice viitoare. Boetius este inițiatorul care anunță scolastica. El accepta dogmele în mod rațional, filosofic, luminate de revelație. A dat mai multe definiții despre fericire, eternitate, Providență, destin. Deci este creștin, cum de altfel a și fost botezat. A fost venerat ca martir în Italia. Sf. Congregație a Riturilor din 1883 a recunoscut legitimitatea acestui cult în dieceza Paviei.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact