Greco-Catolic.ro

1. IULIAN DE HALICARNAS (528), egiptean, şeful aftardoceţilor, care susţinea că trupul lui Cristos, chiar şi în timpul vieţii sale pământeşti, a fost incoruptibil, fiindcă omenirea unui Dumnezeu trebuie să aibă toate perfecţiunile posibile. El a scris epistole, un tom de discuţii patristice, Adăugiri şi o Apologie, toate contra Eutichienilor şi manicheilor.

2. SEVER ANTIOCHENUL, cel mai de seamă scriitor monofizit, s-a născut la SOZOPOLIS, în Pisidia, din familie păgână. A studiat la Alexandria şi la Beyrut, botezându-se la Tripoli în 488 şi făcându-se călugăr la Maiuma, în Palestina. A fost hirotonit preot în 512, apoi a ales partida monofizită; episcop al Antiochiei, însă în 518, în urma triumfului ortodoxiei, sub împăratul Iustinian, se retrage în Egipt. Rechemat de Iustinian la Constantinopol (534-535), după un an sau doi părăseşte oraşul şi moare la sud de Alexandria în 538. Sever Antiochenul a luptat pentru ideile sale, fiind cel mai bun teolog al monofiziţilor moderaţi. A combătut cu multă ardoare pe Eutichienii rigizi, pe aftarodoceţi şi pe partizanii conciliului Calcedon. A scris Philaleltes şi o Apologie a acestei scrieri păstrată într-o traducere siriacă; o Combatere a lui Iulian de Halicamas, 125 de omilii, o liturghie înaintea Sfinţitelor, numeroase imnuri şi epistole. Din secolul al VI-lea, creştinii băştinaşi din Egipt, sau copţi, au trecut la monofizism şi, de atunci, toată literatura teologică coptă monofizită s-a scris în acest spirit doctrinal.

3. LITERATURA MONOTELISTĂ e şi mai săracă în scriitori şi opere. Şefii monoteliţi Sergiu, patriarhul Constantinopolului, Cyr de Alexandria, Pirus, n-au scris decât epistole.

Iconoclaştii nu au avut nici un scriitor demn de menţionat.