Luni, 20 noiembrie 2011  
S Grigore Decapolitul, c (+ 842). S Proclu, aep (+...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA A III-A
EPOCA A TREIA
DE LA CONCILIUL DIN CALCEDON (451)
PÂNĂ LA AL II-LEA CONCILIU DIN NICEEA (787)

Capitolul II

POLEMIȘTI

E. LANȚURI, FLORILEGII Șl SENTINȚE

În afară de autorii despre care se va vorbi separat mai pe larg, cea mai mare parte a scriitorilor exegetici și dogmatici din această perioadă se mulțumesc să transcrie pe autorii precedenți, completându-i și coordonându-i. Cu numele de Lanțuri (catena) se numesc astăzi compilarea diferitelor extrase exegetice din diferiți autori, puse una lângă alta ca inelele unui lanț, formând un comentar al fiecărui vers dintr-o carte biblică. Originea acestor lanțuri este căutată în sec. al V-lea, însă s-a dezvoltat mai ales către sfârșitul operei patristice în Răsărit, iar în Apus, după această epocă. Cel mai vechi lanț grecesc este acela asupra Celor XII profeți mici, atribuit unui anumit Filoteiu, scris pe la 470.

În Răsărit:

1. PROCOPIU DE GAZA (+ 528) cel mai vestit învățător al Școlii din Gaza, are, în afară de 104 epistole, și un panegiric al împăratului Anastasie; numeroase lanțuri, unui inedit asupra Optateucului, unui asupra lui Isaia și Scolii, sau note, comentarii asupra Regilor și Cronicilor. S-a folosit în acestea mai ales de Sf. Vasile, Sf. Grigore de Nazianz, Ciril Alexandrinul și Teodoret. Lanțuri asemănătoare a scris

2. ANDREI PRESBITERUL (+ 700) asupra lui Daniil ș. a.

Dintre ceilalți comentatori care s-au folosit de scrisorile autorilor precedent, cei mai de seamă sunt:

3. ANDREI DE CEZAREEA (+ 530), care a scris un comentar asupra Apocalipsului, cel mai vechi în grecește și

4. OLIMPIODOR, cu comentariul asupra Ecleziastului.

În Biserica Latină:

5. ARNOBIU (+ 452) cu Comentarii asupra Psalmilor și mici expuneri asupra Evangheliilor.

6. PRIMAXIU din Adrumet (+ 552), cu comentariu asupra Apocalipsului, condamna Trei Capitole, și o istorie a ereziilor, pierdută; CASSIODOR, IUSTIN DE URGEL (t 550), cu un comentar asupra Cântării Cântărilor și IUNILIUS AFRICANUS, laic african, care a trăit la curtea lui Iustinian și a scris între altele Instituta Regularia Divinae Legis, un manual de exegeză întrebuințat în Evul Mediu, o adevărată codificare de principii și metode ale Școlii Antiochene.

Între Florilegiile dogmatice grecești, cel mai însemnat este Învățătura Sfinților Părinți despre Întruparea Cuvântului (Doctrina Patris de Incarnatione Verbi), scris la sfârșitul sec. al VII-lea, probabil de Anastasie Sinaitul, care cuprinde extrase din Sfinții Părinți cu privire la Treimea și Unitatea lui Dumnezeu, la Întruparea Cuvântului, contra monofizismului, agnosticismului. Către 620, un anumit ANTIH, călugăr în Sf. Sava de la Ierusalim, a compus Pandectele Sfintei Scripturi.

7. SF. IOAN SCĂRARUL (+ 649), abate de Sinai, a scris cunoscuta Scară sau Calea desăvârșirii. Scară=Climas; de aici și numele de Scărar; în latină, Climacus. Acest tratat este o scriere completă de viață spirituală călugărească. Ea e comparată cu o scară cu 30 de trepte pe care se urcă la cer. Fiecărei trepte îi corespunde o virtute de practicat sau un viciu de înlăturat. Scara, în primele trei capitole, are o introducere generală ce traversează: l) renunțarea la lume; 2) detașarea interioară; 3) intrarea în viața religioasă, cu un supliment asupra viselor, a idealurilor, pentru a-i pune pe candidați în garda contra iluziilor ce decurg din acestea. În următoarele 23 de capitole, tratează viciile și virtuțile în mod gradat și apoi trece de la asceză la viața mistică (cap. 27-30), vorbind de viața solitară, repausul sfânt, rugăciunea, care este încoronată cu cele trei virtuți teologice, îndeosebi iubirea, căreia autorul îi face un elogiu minunat. În suplimentul Scării, intitulat Liber ad pastorem, în 15 capitole, arată obligațiile superiorului mănăstirii. Se pare că Sf. Ioan Scărarul s-a inspirat din Regula Pastoralis a Sf. Grigore cel Mare, Papa Romei, care a fost tradusă în grecește spre anul 600 de un patriarh al Antiochiei. Această Scara, comparată de Sf. Ioan Climacul cu Scara lui Iacob sau cu cei 30 de ani de viață a lui Cristos și denumită latinește Scala Paradisi este un tratat de ascetică. De la apariție, Scara s-a bucurat de un imens succes, Ioan de Taithou a fost primul ei glosator (P. G. 88), urmat de Ilie din Creta (sec. VIII) și alți imitatori anonimi, fiind bogată în maxime ce oferă material pentru meditații adânci și lungi și citează câțiva autori vechi, dar principala sursă de informare este viața sa personală.

În Apus, acestor scrieri le corespund colecțiile de sentințe începute de Sf. Prosper, între care cele mai cunoscute sunt acelea ale Sf. Izidor de Sevilla.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact