Greco-Catolic.ro

1. PAULIN DE PELLA, a trăit, de la vârsta de trei ani, în Francia şi a scris, la 84 de ani, în 459, un fel de autobiografie interesantă în 616 hexametri: Eucharisticos Deo Sub Ephemirides Deae textum.

2. PAULIN DE PETRICORDIA (azi Perigueux) a scris în 470 o vastă poemă asupra vieţii Sf. Martin, în 6 cărţi, de 3622 hexametri.

3. EMILIU DRACONŢIU (+ 496) a fost un laic african care a trăit pe timpul vandalilor. Din cauză că a cântat în versuri pe împăratul bizantin, a fost aruncat în închisoare de regele vandal Guntamundus. Acolo a compus cele mai frumoase poeme ale sale: o elegie Satisfactio ad Guntamundum în 158 versuri, cerându-i iertare; poemul De laudibus Dei în trei cărţi, în care cântă bunătatea şi mila lui Dumnezeu faţă de om, care se manifesta în creare, apoi în întrupare şi în trimiterea lui Isus Cristos pentru oameni şi-i îndeamnă pe toţi să aibă încredere în El.

4. SF. SOLLIU MODESTUS APPOLINARIUS SIDONIUS s-a născut la Lyon în 431 într-o familie foarte nobilă. După ce a studiat retorica, filosofia, istoria şi dreptul, a pronunţat panegiricul împăraţilor Avitum, Majoran şi Artemius. Ajunge prefect al Romei în 468, iar în 471 episcop de Clermont-Ferrand, păstorind până la moarte, în 479. El ne-a lăsat 24 de poezii destul de interesante şi nouă cărţi de epistole, dintre care multe familiale şi corespondenţa cu Sf. Augustin, importantă sursă istorică pentru veacul al V-lea.

5. CLAUDIU MAMERT (+ 474), preot în Vienne, a scris: De statu animae, în trei cărţi, contra lui Faustus de Riez, în care apără spiritualitatea sufletului.

6. SF. FULGENŢIU DE RUSPA, amintit deja, a scris şi el un Psalm-abecedar contra arienilor.

7. AVIT, episcop de Vienne (mort în 518), apostolul burgunzilor pe care i-a convertit de la arianism, a fost un mare episcop, sfetnic al prelaţilor şi al principilor. Când Clovis s-a botezat catolic, el l-a felicitat astfel: Vestra fide, nostra Victoria est. Pe teren literar, a scris o poemă lungă de 2552 de hexametri, cu titlul Libelli de Spiritualis Historiae Gestis. Scrierea este împărţită în cinci cărţi şi se ocupă de istoria biblică până la trecerea Mării Roşii. A doua poemă este o laudă a castităţii Consolatoria Laus Castitatis, în 666 de hexametri. Proza lui este mai puţin importantă decât omiliile sale (două) şi scrisorile.

8. DIACONUL ARATOR, a fost avocat; luând ca model pe Sedulin, a versificat în două cărţi Faptele Apostolilor, pe care le-a citit în biserica romană Sf. Petru în Lanpiri.

9. VENANŢIU FORTUNATUS (530-600), a fost cel mai însemnat poet din acest timp. Născut în Italia de Nord, în apropiere de Treviso, a studiat gramatica, retorica şi dreptul la Ravenna. Pe la 565, probabil în urma unei vindecări miraculoase la ochi, obţinută prin intermediul Sf. Martin de Tours, a făcut un pelerinaj la mormântul sfântului, oprindu-se aproape doi ani la curtea regelui Sigebert din Metz. De la Tours a plecat spre Poitiers, unde fu reţinut de văduva lui Clotar I, Sf. Ravegunda, care întemeiase acolo o mănăstire de femei. Venanţiu se aşează aici, l-a hirotonit preot şi deveni capelanul mănăstirii. Către sfârşitul vieţii a fost ales episcop al oraşului, însă nu după mult timp muri (606).

Scrierile lui Fortunatus sunt: câteva în proză: O mică explicare a rugăciunii Tatăl Nostru, a Credeului şi şase vieţi ale Sfinţilor (Ilarie de Poitiers, Marcel de Paris, Albin de Angers, Paternus de Avrache, German de Paris, Sf. Ravegunda). Scrierea principală o formează o colecţie de poezii: Carmina sau Miscellanea, în 11 cărţi, care cuprind numeroase poezii originale ocazionale, precum şi unele imnuri foarte frumoase, ce au fost adoptate de Liturghia latină: Vexilla regis prodeun, Pange lingua gloriossa, lauream certaminis în cinstea Sf. Cruci. La cererea Sf. Grigore de Tours, a scris o viaţă a Sf. Martin în 4 cărţi (2243 de hexametri), iar la cererea Ravegundei, 3 cărţi de elegii asupra ruinei Turingiei, De excidio Thuringiae.