Duminica, 19 noiembrie 2011  
S Abdia, pf (+ sec VI îCr). S Varlaam, m (+ sec II...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA A III-A
EPOCA A TREIA
DE LA CONCILIUL DIN CALCEDON (451)
PÂNĂ LA AL II-LEA CONCILIU DIN NICEEA (787)

Capitolul I

A. LITERATURA DE COMPILAȚIE ȘI VULGARIZARE

ISTORIOGRAFII

În Biserica latină, acești istoriografi îi continua pe Rufin, Suplitiu Sever și Orosiu. Cronica Sf. Ieronim a fost continuată până la 543 de COMES MARCELIUS, apoi de IDACIU, până la 468, pentru Spania și Galia. În Africa îl avem pe episcopul VICTOR VITENSE, care serie istoria persecuției din provincia Africa pe timpul vandalilor (Historia persecutionae Africanae temporibus Vandalorum), în trei cărți, în care se ocupă cu perioadă dintre anii 428-484; apoi pe Victor, episcop de Tununum, care scrie o cronica (Chronicon) de la începutul lumii până la 567. Tot aici trebuie amintit Cassiodor cu operele sale.

SF. GRIGORE DE TOURS (538-594) s-a născut probabil în Clermont-Ferrand în 538, dintr-o familie senatorială. A fost crescut cu multă grijă de unchiul sau Gallus, episcop de Clermont și de preotul Avitus. Sf. Grigore era slab fizic. Căzând grav bolnav, a fost vindecat la mormântul Sf. Martin, unchi de al său. În 573, Sf. Grigore a fost ales episcop de Tours. Păstor ideal, prieten al celor umili, curajos și independent față de principi, care-l stimau pentru sfințenia să și-l iubeau, deși știa să apere totdeauna drepturile Bisericii, a fost unul dintre marii episcopi ai Franței merovingienilor. A murit în 593 sau 594. Cu toate că și-a consacrat o bună parte din timpul păstoririi turmei sale și afacerilor statului și, cu toată scurtimea vietii sale, Sf. Grigore ne-a lăsat o opera literară destul de importantă.

Ca exeget ne-a lăsat un Comentariu asupra Psaltirei. Ca hagiograf a compus multe cărți, între care Gloria martirilor și a mărturisirilor, Minunile Sf. Iulian de Brionde (mort, 304), Minunile Sf. Martin întâmplate pe vremea sa, Cartea vieți părinților, care conține 23 de biografii ale sfinților episcopi și călugări din Galia.

Opera sa capitală este însă Istoria francilor, în 10 cărți, un fel de istorie universală de la Facere până la 591. În prima carte este o istorie universală de la Adam până la moartea Sf. Martin (397); a doua se ocupă mai ales de Clovis; a treia și a patra se ocupă de franci până la 575, iar ultimele șase până la 591. Nu se poate spune că această istorie este o opera scrisă după toate criteriile, pentru că autorul înșiră mai mult faptele, fără să explice cauzele lor și fără să facă vreo legătură între ele, sau să subordoneze pe cele mai puțin importante. Scrierea este, cu alte cuvinte, lipsită de profunzime și proporție. Cu toate defectele pe care le are și ca forma, lipsită de eleganță, este de cea mai mare importantă pentru cunoașterea epocii în care trăiește autorul, adică pentru istoria nerovingienilor, a obiceiurilor lor, a vieții plină de cele mai teribile fapte. Pentru această scriere, Sf. Grigore a fost numit Părintele istoriei franceze.

Despre continuatorii cărții De viris illustribus a Sf. Ieronim am vorbit în altă parte.

Din Biserica greacă, pe teren istorie, în afară de continuatorii lui Eusebiu, amintim pe:

GELAZIU DE CIZIC, care a scris în Bitinia, către 475, o Istorie a conciliului de la Niceea, 325, în 3 cărți, care este mai mult o compilație a lui Eusebiu, Rufin, Socrate și Teodoret.

TEODOR, lector la Sf. Sofia din Constantinopol, a compus la începutul sec. al VI-lea o Istorie tripartită după Socrate, Sozomen și Teodoret; acestuia i-a adăugat un supliment în 4 cărți, în care îl continua până la 587.

EVGARIN SCOLASTICUL s-a născut către 536 în Coclesiria și a profesat avocatura la Antiochia, murind, probabil, în 594. Din scrierile sale ni s-a păstrat numai o Istorie bisericească în 6 cărți, de la Conciliul de la Efes (431 până la 594), cea mai bună istorie a monofizismului și nestorianismului.

CYRIL DE SCYTOPOLIS în sec. al VI-lea, a scris Viața Sf. Eutichie, Viața Sf. Sava și alte 5 vieți scurte de sfinți și călugări;

IOAN MOSCHUS (mort la 619) care a scris Leimon (Livadă), iar latinii au numit-o Pratulum spirituale. Conține cele dintâi anecdote spirituale foarte vestite. Scrierea este foarte interesantă pentru a cunoaște viața monahală de atunci, însă textul original, în cursul vremii, a suferit multe modificări.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact