Vineri, 29 martie 2011  
Ss Marcu, ep, m, Ciril d, m si insotitorii lor (+ ...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA a II-a
EPOCA A II-A, DE AUR, A LITERATURII PATRISTICE
De la Conciliul din Niceea, 325, la Conciliul de la Calcedon, 451

CARACTERIZARE GENERALĂ

Epoca a II-a a Patrologiei, limitată de Conciliul ecumenic din Niceea, 325 și Conciliul ecumenic de la Calcedon, 451, este considerată Epoca de aur a Patrologiei. Cauzele care au contribuit la asemenea înflorire a literaturii creștine sunt multe.

a) Situația socio-politică a creștinismului, mult schimbată: creștinismul este deja religie recunoscută din punct de vedere juridic, așa cum era păgânismul, restituindu-i-se toate bunurile confiscate în timpul persecuțiilor. Însă tot în această perioadă începe amestecul împăraților în probleme de credință, mai ales cu privire la arianism. După ce-a trecut păgânismul de scurtă durată al lui Iulian Apostatul și cu el a murit treptat și arianismul, începe o perioadă în care creștinismul, susținut de împărați cu adevărat creștini, ca Jovian, Gratian, Teodosie și Onoriu se impune în detrimentul păgânismului, fiind ajutat și de legislația civilă ostilă păgânilor.

b) Progresul mare al școlilor filosofice, care se înmulțiră și își sporiră activitatea la Roma, Alexandria, Cezareea, Antiochia, Edessa, Nisibis etc. Fiecare din aceste școli au avut tendințe caracteristice proprii, din care a derivat o împărțire a lucrului. Astfel, în cea alexandrină, s-a dezvoltat mai mult speculația, în cea antiochenă exegeza, iar în cea apuseană, teologia practică.

c) Însușirea tot mai vastă și mai profundă a culturii și formei clasice din partea scriitorilor creștini. Chiar în acest timp erau mai în floare școlile de retorică și jurisprudență din Roma, Atena, Constantinopol, Beryt, în care s-a format cea mai mare parte a scriitorilor creștini din secolele IV-V, dintre care mulți obținuseră gradul scolasticii și juriști-consulți și uneori, chiar de profesores. Astfel, dintre marii Părinți, unii ajunseră mari scriitori, de care a trebuit să țină seama și literatura profană, cum au fost, spre exemplu, cei trei capadochieni: Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Ciril din Ierusalim, Teodor Mopsuestenul - între greci. Între latini - Sf. Ilarie, Sf. Ambrosie, Sf. Prudentiu, Paulin, Sf. Ieronim, Sulpitius Sever, Sf. Augustin ș. a. Mai mult, încetul cu încetul, scriitorii creștini îi întrec pe cei păgâni, chiar și în ce privește forma și înlocuiesc literatura lor cu cea creștină, înlocuind în școală operele lui Homer și Virgilius și discursurile lui Cicero cu cântări splendide despre faptele lui Cristos și ale martirilor și omilii foarte frumoase asupra tainelor Credinței, compuse după toate regulile artei clasice care, în acest timp, nu mai avea reprezentanți decât de mâna a doua.

d) Una dintre cele mai însemnate cauze a fost, fără îndoială, marea luptă a Bisericii cu diferitele erezii. Se știe că, în secolul IV, apar marile erezii care agita Biserica timp de câteva secole. În afară de continuarea marilor erezii, ivite în secolul al II-lea (manicheismul, priscilianismul, gnosticismul, donatismul, novațianismul și origenismul), se ivește un nou grup de erezii care, după obiectul lor, se pot împărți în patru categorii: trinitare (arianismul, macedonianismul); cristologice (apolinarismul, nestorianismul, monofizismul cu multe forme), antropologice (pelagianismul) și ecclesiologice (donatismul). Primele doua tulbură Răsăritul, iar ultimele două Apusul. Să cunoaștem aceste erezii.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact