Duminica, 24 septembrie 2011  
S Tecla, m (+ sec I)  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA A II-A
EPOCA A II-A, DE AUR, A LITERATURII PATRISTICE
DE LA CONCILIUL DIN NICEEA, 325, LA CONCILIUL DE LA CALCEDON, 451

Capitolul VIII

2. CONCILIUL III ECUMENIC DIN EFES (431)

Cerut de toate părțile, împăratul Teodosie luă inițiativa de a-l convoca la Rusalii (7 iunie 431). Sf. Ciril ceru instrucțiuni Papei Celestin I, care îi răspunse să accepte conciliul (la care împăratul l-a convocat și pe el printr-o scrisoare) și să obțină retractarea ereziei din partea lui Nestorie, condamnările aduse sunt suspendate provizoriu, nu vor avea nici un efect, decât dacă ereticul refuză retractarea. Papa trimise la conciliu trei delegați speciali: pe episcopii Arcadie și Projectus, reprezentând Conciliul Roman și pe preotul Filip, reprezentantul personal al Papei și care va vorbi în numele lui. Aceștia primiră misiunea să rămână uniți cu Sf. Ciril și să apară la întâlnire, în adunare, nu ca și controverși, ci judecători. Scrisoarea Papei Celestin I, adresată Conciliului, afirmă net Primatul Papal și necesitatea de a se supune deciziilor pontificale, contra lui Nestorie. Conciliul trebuia să se întrunească în 7 iunie 431. La acea dată, Ioan de Antiochia (adeptul lui Teodoret de Cyr și adversar al Sf. Ciril) era absent și, de asemenea, absentau delegații papali. În 22 iunie, Sf. Ciril deschise Conciliul - prima sesiune - în prezența a 159 de episcopi și a unui reprezentant al episcopului Cartaginei. El se crezu autorizat să nu aștepte mult timp, având avizul a 69 de episcopi, declarația lui Ioan de Antiochia, făcută cu câteva zile înainte și a delegației romane, care îl împutemicise încă în anul precedent să fie contra lui Nestorie. În prima sesiune, cu tot protestul comisarului imperial și refuzul lui Nestorie de a se prezenta, după ce s-a lecturat Credo de la Niceea, adunarea luă cunoștință de primele documente asupra controversei (scrisorile Sf. Ciril, ale lui Nestorie și ale Papei) și ascultă lectura diferitelor pasagii din Sfinții Părinți, contrare docrinei lui Nestorie. În sfârșit, încercând să-l aducă la pocăință pe ereticul inovator, nu reușiră și pronunțară sentință de condamnare și depunere, semnată de 198 de Părinti, sentință care suna astfel; Siliți de canoane și de scrisorile Preasfințitului nostru Părinte și coleg Celestin, episcopul Romei... Această știre a fost primită cu entuziasm de orașul Efes, atâta era de populară dogma maternității divine a Mariei Teotokos (Născătoare de Dumnezeu), apărată de altfel cu ardoare de episcopul Memnon al Efesului, unul dintre cei mai înfocați consilieri ai Sf. Ciril. Nestorie protesta contra acestei condamnări printr-o scrisoare trimisă curții imperiale și semnată de 107 episcopi. În 26 iunie sosi și Ioan de Antiochia cu sufraganii lui. Ei se uniră cu protestatarii, adepții lui Nestorie, și făcură un conciliabul de 43 de episcopi, numindu-l adevăratul Conciliu de la Efes în care Ioan de Antiochia și susținătorii lui condamnară pe Sf. Ciril și pe toți membrii Conciliului ca apolinariști. El trimise, la sfârșit, un raport împăratului care, deja prevenit prin agenții săi, părea să favorizeze pe opozanți.

Sosind și legații papali, Sf. Ciril făcu să se țină, în 10 iulie, în ciuda ordinelor imperiale, a II-a sesiune generală, în care citi scrisoarea fermă a Papei Celestin I, în care se cerea sa se mențină promulgarea sentinței romane de condamnare a lui Nestorie. Părinții o primiră exclamând: lată adevărata judecată Acțiunea grației, a harului noului Paul, Celestin; a noului Paul, Ciril, a lui Celestin, păzitorul credinței. Legații papali cerură să ia cunoștință de actele primei sesiuni și să le confirme.

Li s-au comunicat și în a III-a sesiune, le-au aprobat. Chiar în timpul sesiunii a III-a, legatul papal Filip vorbi, în cuvinte foarte potrivite de Primatul Roman, fondat pe Petru, care trăiește și judecă prin urmașii săi. Iată textul: Nu este nici o îndoială pentru nimeni și este un fapt cunoscut din toate veacurile, că Sfântul și Fericitul Petru, prințul și căpetenia Apostolilor, stâlpul credinței, temeiul Bisericii catolice, a primit de la Domnul nostru Isus Cristos, Mântuitorul și Răscumpărătorul neamului omenesc, cheile împărăției cerurilor și că lui i s-a dat puterea de a lega și dezlega păcatele. El este cel care până în prezent și care pentru totdeauna trăiește și judecă prin urmașii lui (A. Cayré, op. cit. Il, Paris, p. 30). Această declarație solemnă nu produse nici o opoziție în adunare. Întreaga conduită a Părinților conciliari atestă că Conciliul a aprobat-o, așa cum ne dovedesc și actele conciliare. Nestorie însuși și-a însușit-o, a aprobat această doctrină, refuzând totuși de a se supune în privința ereziei lui. Conciliul a ținut, până la sfârșitul lui iulie, încă 4 sesiuni (IV-VII) în timpul cărora încercă în zadar să obțină adeziunea lui Ioan de Antiochia și a Orientalilor (din dieceza civilă a Orientului imperial), care fură excomunicat la ultima sesiune (a VII-a). Acest Conciliu mai promulgă, în afară de cele 6 canoane, încă două foarte importante: l. Contra pelagienilor; 2. Contra nestorienilor și pelagienilor. Un decret al sesiunii a VI-a interzice compunerea și răspândirea de formulare contrare, diferite de simbolul de credință de la Niceea, 325, vizând numai persoanele private sau chiar episcopii, dar nu putea afecta sau diminua autoritatea supremă a Bisericii sau aceea a unui Conciliu ecumenic, cum a fost cel din Calcedon, 21 de ani mai târziu, care prezentă o nouă formulare ce respingea adăugirea Sf. Ciril prin predicile lui răsunătoare, din al căror text păstrat, cunoaștem doctrina apărată.

Nestorienii s-au întors la curtea imperială, reușind să obțină arestarea Sf. Ciril și a episcopului Memnon al Efesului în august 431 și deținuți trei luni. În acest timp, aderenții Sf. Ciril arată împăratului nevinovăția acestora și au fost eliberați. A fost aprobată condamnarea lui Nestorie și scoaterea lui din scaun, fiind înlocuit cu altul. Scrierile lui Nestorie au fost interzise, iar Sf. Ciril se reîntoarse la Alexandria, primit cu triumf și apărându-se, în Apologia către Teodosie de acuzele, aduse de unii.

După Conciliul din Efes, partizanii lui Nestorie refuzară timp de trei ani recunoașterea condamnării acestuia când, la intervenția Papei și a împăratului, Ioan de Antiochia și ai lui acceptară o formulă de unire Simbolul din Efes, cu folosirea lui Teotokos. Sf. Ciril rămase paznic vigilent al ortodoxiei, căci Ioan de Antiochia, până la moartea sa în 441, folosise termeni neclari și mărturisirea de credință. Sf. Ciril adormi în Domnul în 444, bănuind deja apariția monofizismului, care se manifestă în fond la unii dintre partizanii lui. El însă a respins întotdeauna sâmburele acestei erezii care va da mult de lucru Bisericii.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact