Sâmbata, 23 septembrie 2011  
Zamislirea S Ioan Botezatorul  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA a II-a
EPOCA A II-A, DE AUR, A LITERATURII PATRISTICE
De la Conciliul din Niceea, 325, la Conciliul de la Calcedon, 451

CAPITOLUL VII

ȘCOALA ANTIOCHENĂ

În jumătatea a doua a secolului al IV-lea, Antiochia Siriei ajunsese la apogeu politic, fiind favorizată de poziția sa comercială și militară. Din punct de vedere creștin, se bucura de un mare prestigiu care, în timpul sinoadelor contra lui Paul de Samosata, i-a tot crescut, devenind câmpul de luptă dintre arieni și catolici. Aici demult se formase o școală creștină tradiționalâ care, sub influența studiilor profane de aici, ce preferau știintele exacte și pozitive (logica, matematica, medicina, dreptul), în dauna studiilor filosofice, se folosea, mai ales în interpretarea Sf. Scripturi, de o metodă știintifică riguroasă, cu prioritate istorică și literală. Școala aceasta s-a distins contra lui Origen și contra Școlii Alexandrine și a apărut ca providențială contra ereziilor născânde, fiind reprezentată de bisericani foarte inteligenți și foarte culți, așa încât și-a câștigat stima tuturor.

Spre deosebire de Școala Alexandrină care era idealistă, Școala Antiochenă era practică, preferând în locul filosofiei platonice a alexandrinilor pe cea aristotelică. În Teologie, în timp ce alexandrinii insistau mai mult asupra ideii de Dumnezeu, antiochenii considerau mai bucuros omul, natura luată de Cristos și răscumpărată. În Exegeză, în locul interpretării alegorice a alexandrinilor, care căutau sub haina literei înțelesuri ascunse, chiar și cu riscul de a declara absurdă și falsă litera, antiochenii preferau interpretarea literală, luând ca normă textul și contextul, după legile dialecticii, recunoscând însă, ca real, și sensul tipic, mai ales cu privire la Cristos.

Sub aspect istoric se pot deosebi trei perioade ale acestei școli:

1. Perioada de formare de la 260 (condamnarea lui Paul de Samosata) până la 370;

2. Perioada de înflorire de la 370-430 (condamnarea lui Nestorie);

3. Perioada de decadență până la 550.

Perioada de formare a Școlii antiochene este marcată de clericii Dorotei și Lucian, amintiți în paginile precedente. Aceștia au avut mulți învățăcei, între care și pe arianul Asteriu de Capadochia, apoi pe Eusebiu, episcop de Emessa, în Fenicia (mort la 360), care a scris diferite opere polemice și se pare că și două omilii contra lui Sabeliu; pe Teodor, episcop de Heracleea (mort în 355), care a scris comentarii la Sf. Ioan și Sf. Pavel și o Psaltire, pierdute. Cel mai vestit dintre acești trei scriitori a fost Sf. Eustație, născut în Lida Pamfiliei pe la anul 275, ajuns episcop în Bereea și apoi patriarh al Antiohiei în 324, desfășurând o luptă neîmpăcată contra arienilor. Aceștia au obținut de la împăratul Constantin, în 330, depunerea și exilarea lui la Traianopolis, în Tracia, unde a și murit. Deși persecutați de arieni, catolicii grupațí în partida eustațiană au rezistat cu episcopul Meleție, apoi Paulin și Flavian, care a fost și protectorul Sf. Ioan Gură de Aur. În perioada de aur, Școala Antiochenă a fost reprezentată de Diodor de Tars, de Sf. Ioan Gură de Aur și Teodoret.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact