Duminica, 19 noiembrie 2011  
S Abdia, pf (+ sec VI îCr). S Varlaam, m (+ sec II...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA a II-a
EPOCA A II-A, DE AUR, A LITERATURII PATRISTICE
De la Conciliul din Niceea, 325, la Conciliul de la Calcedon, 451

Capitolul VI

SCRIITORII INTERMEDIARI DE TENDINȚĂ ANTIOCHENĂ

l. SFÂNTUL CIRIL DE IERUSALIM (315-386)

Sfântul Ciril s-a născut între anii 313-315, îmbrătișând de timpuriu monahismul. A fost hirotonit preot după 30 de ani, în 343, de episcopul Maxim al Ierusalimului, căruia i-a urmat mai târziu în scaun, recunoscut că a fost consacrat canonic și de Conciliul din Constantinopol, la anul 382 și, la cererea acestui Conciliu, și de către Papa Damasus. La început a fost numit ca preot, pentru instruirea catehumenilor, apoi de la anul 384, devenind episcop, cu conducerea diecezei Ierusalimului. Imediat a venit în conflict cu mitropolitul său, Acaciu de Cezareea Palestinei, arian, pentru probleme de jurisdicție, acesta pretinzând că numai el are dreptul să convoace Conciliul și să consacre pe toți episcopii din Palestina, întrucât, în Conciliul din Niceea 325, canonul 7 a fost prevăzut că Ierusalimul este episcopat sufragan Mitropoliei din Cezareea Palestinei. A mai avut probleme și conflicte cu acest mitropolit Acaciu și pe teme de credință, întrucât acesta era arian, eusebian. Cu toate că Ciril nu era de acord cu termenul homoousios, care favoriza sabelianismul, era partizan al Conciliului din Niceea, 325 și al Sf. Atanasie, în timp ce Acaciu era homeian. Acesta reușește să-l depună și să-l exileze în anul 357. Sf. Ciril se îndreaptă spre Tars, de unde se va reîntoarce în 359. Însă în anul 360 a fost exilat din nou, în urma unui Conciliu din Constantinopol, rămânând în exil până pe timpul lui Iulian, când asistă la miracolele întâmplate cu încercarea de reclădire a Templului din Ierusalim de către Iulian Apostatul. Sub Valens a fost exilat a treia oară, 367, rămânând în exil până la 379, când se reîntoarce, sub împăratul Teodosie, la Ierusalim; în anul 381 ia parte la Conciliul ecumenic II din Constantinopol, unde este cinstit de toți episcopii prezenți. Episcopii Sinodului din Constantinopol, 381, scriseră Papei acest omagiu: Noi vă facem de asemenea cunoscut că episcopul bisericii din Ierusalim, această mama a tuturor bisericilor, este reverendul preaiubitorului de Dumnezeu, Ciril, care a fost consacrat canonic de episcopii provinciei sale și a susținut în diverse locuri numeroase acțiuni de combatere a arianismului. A murit în 18 martie 386. A fost declarat doctor al Bisericii în anul 1882 de Papa Leon al XIII-lea. Unii autori au pus la îndoială ortodoxia Sf. Ciril cu privire la dogma Sf. Treimi, invocând relațiile sale cu homoiusienii. însă această acuză se poate aduce și celorlalți niceeni, Sf. Atanasie, Sf. Vasile, care au căutat și ei să se apropie de homoiusieni. Cu atât mai mult trebuie respins acest lucru, cu cât prigoana pe care a suferit-o Sf. Ciril se datorește dușmăniei sale față de arianism.

Cu toate că admite în Cateheza LX divinitatea Fiului, nu întrebuințează expresia homoousios din teamă de sabelianism, ca și Eusebiu.

Sf. Ciril nu este un spirit superior, nici un scriitor original și nu a jucat un rol de frunte în controversele trinitare, ci mai mult un catehist, un predicator popular, clar, foarte apreciat de popor. Opera sa principală o constituie cele 24 Cateheze, care sunt o serie de instrucțiuni făcute catehumenilor sau neobotezaților (neofiților) pentru a le explica Simbolul credinței și a-l instrui în, adevărurile de credință. Prima cateheză este pregătitoare, arătând în 18 capitole despre dispozițiile cu care trebuie să vină fiecare la acest curs, dar și stima ce o datorează învățăturii pe care și-o însușesc. Următoarele 18, numite Catehezele celor care vreau să fie iluminați, adică adresate celor care vreau să fie botezați, ținute în Paresimi, explică, articol cu articol, Simbolul baptismal întrebuințat la Ierusalim. Primele 4 tratează despre: păcat, pocăință, botez și credință, iar celelalte expun Simbolul apostolic. Ultimele 5, numite mistagogice, ținute neofiților în timpul săptămânii Paștilor, tratează despre Tainele de inițiere creștină pe care neoiluminații, deja botezați, trebuie să le primească, adică și ceremoniile de după Botez, Sf. Mir și Sf. Euharistie. Aceste cateheze au fost ținute între anii 343-348 și sunt de cea mai mare importantă pentru a cunoaște dogma și cultul la jumătatea secolului al IV-lea. Ele redau toate câte trebuie sa le creadă credincioșii, lăsându-se la o parte chestiunile grele și expunând totul într-o forma vie și simplă. Ele sunt de cea mai mare importantă și pentru descrierea amănunțită a riturilor sacramentale cuprinse în catehezele mistagogice (de inițiere). În acestea, se poate observa caracterul euharistic care le stăpânește. Ultimele doua, despre Euharistie și Sf. Liturghie, sunt de cea mai mare importantă pentru dogma. În Cateheză XX, l spune: Când deci Însuși a rostit și a zis despre pâine: Acesta este Trupul Meu, cine va mai îndrăzni să se mai îndoiască?, iar în V. 9: Ceea ce pare pâine, nu este pâine, deși are gust sensibil, ci Trupul lui Cristos, ceea ce este vin, nu este vin, deși așa pare la gust, ci Sângele lui Cristos. Și în Cateheza a XIII-a explica Sf. Liturghie, amintind, între altele și spălarea mâinilor, sărutul păcii, Sfânt, Sfânt, Sfânt, invocarea Sfântului Spirit (Epicleza), pomenirea morților și a viilor, cuminecarea sub doua specii. Această expunere a Sf. Liturghii în Cateheză XXIII, după cum se săvârșea la Ierusalim în sec. IV, este cel mai bogat document liturgic al antichitătii creștine. Simbolul pe care-l explica Sf. Ciril este cel al Bisericii din Ierusalim, redactare anterioară celui din Niceea, 325, mai complet decât cel niceean, incluzând și într-un Spirit Sfânt, deci o redactare (formula intermediară), intre Simbolul Apostolilor (roman) și cel niceean. După unele opinii, Sinodul Niceo-Constantinopolitan din 385 ar fi chiar Simbolul din Ierusalim care, la acea data, exprima clar și precis credința niceeană și cuprindea formule îndreptate contra macedonienilor (pneumatomahilor).

Trei Sacramente; Botezul, Mirul, Euharistia sunt prezentate cu amănunte în structura lor și felul cum sunt aplicate de către Sf. Ciril din Ierusalim în catehezele sale. Sf. Liturghie a Sf. Ciril este cea din Ierusalim din secolul al IV-lea, cu prezența reală a lui Isus Cristos în Sf. Euharistie ca jertfă. În afară de aceste Cateheze, mai avem de la Sf. Ciril o omilie întreagă despre Slăbănogul din Vitezda, câteva fragmente asupra Evangheliei lui Ioan și o scrisoare către împăratul Constanțiu, în care descrie apariția unei cruci luminoase pe muntele Golgotei până la cel al Măslinilor, apărută la Rusaliile anului 357, el fiind martorul ocular al acestui eveniment miraculos.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact