Greco-Catolic.ro

Capadochienii, excepţie Sf. Grigore Nissenul, s-au folosit puţin de Filosofie, deşi au introdus termenii: ousia (substanţă), ipostasis (persoană), fisis (natură), curent în vorbirea cultă în acel timp. Important de reţinut este că tustrei afirmă necesitatea şi posibilitatea cunoaşterii lui Dumnezeu de către oameni, însă această cunoaştere este totuşi limitată. Sf. Grigore Nissenul este mai adânc şi realist afirmând că cunoaşterea lui Dumnezeu este scopul vieţii noastre. Ea este raţională şi naturală pe măsura ridicării treptate, de la elementele firii celei mari şi de la elementele firii umane până la hotarul dintre sensibil şi suprasensibil. Dar cunoaşterea raţională sau naturală este continuată de cunoaşterea mistică, adică prin credinţă, pe baza revelaţiei Sf. Scripturi, tălmăcită de Tradiţia patristică. Cei înaintaţi pe calea desăvârşirii se unesc cu Dumnezeu prin teosis = contemplarea, adică prin privirea nemijlocită a lui Dumnezeu.

Interpretarea Sf. Scripturi era la ei intermediară: între cea alegorică a Alexandriei şi cea literală a şcolii din Antiochia, cărora le adăugau metoda istorică prin considerarea pasajelor controversate, a canoanelor Sf. Scripturi în contextul întregului lor istoric şi al Sf. Tradiţii, ţinând seama şi de ritualul istoric şi de învăţământul moştenit oral de la Apostoli, deosebit de Sf. Scriptură. Ei au recunoscut dreptul Bisericii de a rezolva controversele, a condamna erorile şi a defini credinţa, fiind infailibilă în exerciţiul Ei în cadrul conciliilor provinciale şi ecumenice, ţinând seama însă şi de scrierile Sfinţilor Părinţi anteriori şi de cuprinsul Simbolului Credinţei. Gândirea Capadochienilor asupra lui omoousios este ortodoxă (adevărată) niceeană. Sf. Spirit este Dumnezeu şi purcede de la Tatăl prin Fiul (formula orientală), însă Fiul nu este un instrument inedit, ci El participă cauzal la purcederea Sf. Spirit şi, deci, acel Filioque este inclus în formula orientală. Sf. Epifanie, singur dintre orientali, foloseşte formula Latinilor: Sf. Spirit vine de la Tatăl şi de la Fiul. Cristos este o persoană cu doua naturi întregi.

În Soteriologie argumentează că Isus s-a întrupat pentru mântuirea noastră şi, deci, suntem datori să-l urmăm învăţătura şi să ne folosim de Sf. Taine lăsate nouă ca mijloace de sfinţire.

În Ecclesiologie, capadochienii nu au încă o expunere sistematică a drepturilor şi Constituţiei Bisericii, însă afirmă independenţa Bisericii faţă de stat, în special Sf. Vasile, în ciuda servilismului unei mari părţi din episcopat. Unitatea Bisericii este absolut necesară şi unitatea cu Scaunul Apostolic al Romei este demonstrată fără nici un echivoc. Sf. Vasile recunoaşte că Sf. Petru a fost căpetenia celorlalţi Apostoli (procriteis, de Judicio Dei; P. G., 31, 672), iar Didin, în De Trinitate l, 27, îl numeşte pe Petru cap al Apostolilor (Petroso ta proteia, ei apostolis ehon). În secolul I, nimeni nu se îndoia că urmaşul lui Petru este Episcopul Romei. Sf. Grigore de Nazians numea Roma Preşedinta tuturor Bisericilor, recunoscând că se exercită în Occident o influenţă specială salutară, atât în trecut, cât şi în prezent (e vorba de timpul său), mergând pe calea dreaptă a credinţei mântuitoare.