Duminica, 24 septembrie 2011  
S Tecla, m (+ sec I)  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA a II-a
EPOCA A II-A, DE AUR, A LITERATURII PATRISTICE
De la Conciliul din Niceea, 325, la Conciliul de la Calcedon, 451

Capitolul V

AUTORI INTERMEDIARI ÎNTRE ȘCOALA ALEXANDRINĂ ȘI ANTIOCHENĂ

SCRIITORI DE TENDINȚĂ ALEXANDRINĂ:

GRUPUL CAPADOCHIENILOR

4. DOCTRINA CAPADOCHIENILOR

Capadochienii, excepție Sf. Grigore Nissenul, s-au folosit puțin de Filosofie, deși au introdus termenii: ousia (substanță), ipostasis (persoană), fisis (natură), curent în vorbirea cultă în acel timp. Important de reținut este că tustrei afirmă necesitatea și posibilitatea cunoașterii lui Dumnezeu de către oameni, însă această cunoaștere este totuși limitată. Sf. Grigore Nissenul este mai adânc și realist afirmând că cunoașterea lui Dumnezeu este scopul vieții noastre. Ea este rațională și naturală pe măsura ridicării treptate, de la elementele firii celei mari și de la elementele firii umane până la hotarul dintre sensibil și suprasensibil. Dar cunoașterea rațională sau naturală este continuată de cunoașterea mistică, adică prin credință, pe baza revelației Sf. Scripturi, tălmăcită de Tradiția patristică. Cei înaintați pe calea desăvârșirii se unesc cu Dumnezeu prin teosis = contemplarea, adică prin privirea nemijlocită a lui Dumnezeu.

Interpretarea Sf. Scripturi era la ei intermediară: între cea alegorică a Alexandriei și cea literală a școlii din Antiochia, cărora le adăugau metoda istorică prin considerarea pasajelor controversate, a canoanelor Sf. Scripturi în contextul întregului lor istoric și al Sf. Tradiții, ținând seama și de ritualul istoric și de învățământul moștenit oral de la Apostoli, deosebit de Sf. Scriptură. Ei au recunoscut dreptul Bisericii de a rezolva controversele, a condamna erorile și a defini credința, fiind infailibilă în exercițiul Ei în cadrul conciliilor provinciale și ecumenice, ținând seama însă și de scrierile Sfinților Părinți anteriori și de cuprinsul Simbolului Credinței. Gândirea Capadochienilor asupra lui omoousios este ortodoxă (adevărată) niceeană. Sf. Spirit este Dumnezeu și purcede de la Tatăl prin Fiul (formula orientală), însă Fiul nu este un instrument inedit, ci El participă cauzal la purcederea Sf. Spirit și, deci, acel Filioque este inclus în formula orientală. Sf. Epifanie, singur dintre orientali, folosește formula Latinilor: Sf. Spirit vine de la Tatăl și de la Fiul. Cristos este o persoană cu doua naturi întregi.

În Soteriologie argumentează că Isus s-a întrupat pentru mântuirea noastră și, deci, suntem datori să-l urmăm învățătura și să ne folosim de Sf. Taine lăsate nouă ca mijloace de sfințire.

În Ecclesiologie, capadochienii nu au încă o expunere sistematică a drepturilor și Constituției Bisericii, însă afirmă independența Bisericii față de stat, în special Sf. Vasile, în ciuda servilismului unei mari părți din episcopat. Unitatea Bisericii este absolut necesară și unitatea cu Scaunul Apostolic al Romei este demonstrată fără nici un echivoc. Sf. Vasile recunoaște că Sf. Petru a fost căpetenia celorlalți Apostoli (procriteis, de Judicio Dei; P. G., 31, 672), iar Didin, în De Trinitate l, 27, îl numește pe Petru cap al Apostolilor (Petroso ta proteia, ei apostolis ehon). În secolul I, nimeni nu se îndoia că urmașul lui Petru este Episcopul Romei. Sf. Grigore de Nazians numea Roma Președinta tuturor Bisericilor, recunoscând că se exercită în Occident o influență specială salutară, atât în trecut, cât și în prezent (e vorba de timpul său), mergând pe calea dreaptă a credinței mântuitoare.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact