CARTEA a II-a
EPOCA A II-A, DE AUR, A LITERATURII PATRISTICE
De la Conciliul din Niceea, 325, la Conciliul de la Calcedon, 451

CAPITOLUL II

SCRIITORII GRECI ŞI CEILALŢI SCRIITORI ORIENTALI

ŞCOALA NEO-ALEXANDRINĂ

B. CONTINUATORII LUI EUSEBIU

Împreună cu Eusebiu se obişnuieşte să se unească scrierile continuatorilor săi, care au trăit după un secol şi de ale căror scrieri ne vom servi când vorbim de scriitorii din această perioadă.

1. FILORSTORGIU

Primul scriitor, în ordine cronologică, este cunoscut ca şi milenarist, născut către 365 în Capadochia. Acesta a scris o Istorie bisericească în 12 cărţi, care începe cu naşterea arianismului şi se termină cu anul 425, din care nu ne-au mai rămas decât unele fragmente în Biblioteca, cod. 40, a lui Foţie.

2. FILIP DE SIDA PAMFILIEI

A scris tot în Constantinopol, în afară de o scriere a sa, pierdută. Contra lui Iulian, o Istorie bisericească în 36 de cărţi, până la anul 426, din care, de asemenea, s-a păstrat foarte puţin. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Istoria Bisericii a lui HESICIU din Ierusalim (t 450) cu Cronica prescurtată a lui Eliconiu, cu Istoria bisericească a arianului GELASIU, episcop de Cezareea, între 367-395 ş. a. Ni se păstrează numai scrierile istorice ale lui Socrate, Sozomen şi Teodoret de Cyr.

3. SOCRATE

Născut la Constantinopol către 406, avocat, a scris o Istorie bisericească în şapte cărţi, în care continua pe Eusebiu de la 305-439. El nu are însă nici o erudiţie, e mult inferior lui Eusebiu şi mai incoerent în lucrurile teologice, fiind rigorist cu privire la morală şi pocăinţă. Cu toate acestea, este sincer, bine informat, ordonat în expunere, simplu şi clar şi ştie să întrebuinţeze bine izvoarele sale.

4. SOZOMEN

De origine din Bethelia de lângă Gaza, fu educat la călugării din Palestina, îmbrăţişând şi el avocatura la Constantinopol. A scris o Istorie bisericească în 9 cărţi, terminată în 444, care merge de la 323-439, fiind, în mare parte, o ameliorare a istoriei lui Socrate, controlând izvoarele întrebuinţate şi folosind, în afară de experienţa sa, şi altele noi.

5. TEODORET DE CYR

Acelaşi lucru trebuie sa se spună şi despre TEODORET DE CYR din Siria şi despre a sa Istorie bisericească, în cinci cărţi, scrisă către 450. Această începe tot de la 323, însă se termina cu moartea lui Teodor Mopsuestuenul (428), evitând astfel să vorbească despre nestorianism, în care autorul a avut o însemnată parte. Scrierea această este superioară celorlalte nu numai pentru forma literară, dar şi pentru multele şi rarele documente pe care le aduce. Fiind însă prea părtinitor, trebuie folosită cu multă grijă. Toate aceste trei istorii au fost traduse în latineşte de Cassiodorus, în 12 cărţi, cu titlul Historia tripartita.