Duminica, 19 noiembrie 2011  
S Abdia, pf (+ sec VI îCr). S Varlaam, m (+ sec II...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA A II-A
EPOCA A II-A, DE AUR, A LITERATURII PATRISTICE
DE LA CONCILIUL DIN NICEEA, 325, LA CONCILIUL DE LA CALCEDON, 451

Capitolul X

SCRIITORII LATINI

2. ADVERSARI AI ARIANISMULUI ȘI CONTINUATORI AI SF. ILARIE

Alături de Sf. Ilarie în lupta contra arianismului mai sunt de amintit și alți scriitori, mai mici, intre care:

HOSIUS DE CORDOVA (mort la 357) a prezidat Conciliul Ecumenic de la Niceea, 325, și, până la sfârșitul vieții sale, l-a apărat pe Sf. Atanasie;

FEBADIUS, episcop de Ageni din Aquitania, care a scris către 358, m forma de circulară, o scurtă combatere a formulei a doua din Sirmium, către episcopii galezi, cu titlul Contra arianos, în care s-a inspirat din Origen și Sf. Ilarie. Alte scrieri ale sale nu ni s-au păstrat.

GRIGORE DE ELVIRA, lângă Granada, (mort 392), este contemporan cu Sf. Ieronim. Până în zilele noastre, nu i-a fost cunoscut decât numele, deși Sf. Ieronim cunoștea de la el Diversus Tractatus, omilii și un elegant opuscul de credință. Critica modernă i-a descoperit unele din scrieri.

Astfel, tratatul De fide (L. L. XX, 31,50) este o viguroasă demonstrare a consubstanțialității Fiului, mai ales din Sf. Scriptură, scris către 360. Un alt tratat asupra Cântării Cântărilor cuprinde cinci omilii, descoperit de Hein; apoi 'Tractatus Origensis de libris Ss. Scripturam (20 de omilii) și 'Tractatus de Arca Noe (Despre corabia lui Noe). Toate aceste omilii dovedesc că autorul lor este un predicator de seamă și un bun stilist.

Alături de cei doi buni scriitori, Hosius și Grigore, între scriitorii contemporani cu ei mai trebuie amintiți Sf. PACIAN și ereticul PRISCILIAN.

SF. PACIAN, episcop de Barcelona (360-390) vir tam vita, quae sermone clarus (Sf. Ieronim, De viris illustribus, 106), mort sub Teodosie (391). Sf. Pacian a scris Varia opuscula de quibus est cervulus et Contra Novatianos. Cervulus era o scriere contra mascaradelor păgâne de Anul Nou.

Ni s-a pierdut în Contra Novatianos sau, mai bine zis, Contra șefului, avem trei scrisori: în prima are celebra frază: Cristianus mihi nomen: catolicus vero cognomen; acestea sunt de cea mai mare importanță pentru doctrina pocăinței, fiindcă în ele combate părerea că după Botez nu mai poți face pocăință și că Biserica nu poate ierta păcatul de moarte, ba chiar că ea pierde primindu-i pe păcătoși. Tot de la el mai avem o Paraensis (îndemn la pocăință), unde tratează diferitele specii de păcate și despre penitențele corespunzătoare și ceartă rușinea falsă de a nu spune păcatele în mărturisire. În fine, mai are un discurs Despre Botez. Tot lui Pacian i se mai atribuie un tratat despre De similitudine carnis peccati. În el afirmă realitatea naturii omenești în Cristos.

PRISCILIAN (340-380) a fost episcop de Avila, născut în Spania pe la jumătatea secolului al IV-lea dintr-o familie nobilă. Către 380 s-a făcut capul unei secte în care propaga, reînnăscute, învățăturile gnostice, combinate cu maniheismul și cu sabelianismul, secte ce s-au răspândit mai ales în jurul Cordovei. Condamnat în Conciliul de la Saragosa (380), a fost consacrat episcop de Avila de episcopii Instanțiu și Saevian, aderenții lui. A fost exilat de Grațian și a apelat la Papa Damasus. Apoi a venit la Roma și la Milan, unde a fost respins atât de Papa cât și de Sf. episcop Ambrozie și depus de Sinodul din Bordeaux (384), cu toată energica opunere a Sf. Martin de Tours, a Sf. Ambrozie și a Papei Siricius. A fost ucis de uzurpatorul Maximus în 385 la Treveres (Trier, în Germania) pentru delictul magiei și imoralitate și executat cu încă 4 adepți ai lui.

Dintre Multa opuscula pe care le amintește Sf. Ieronim în De viris illustribus, 121 au fost publicate în 1889 de Schepas - 11 tratate: primele trei sunt apărări ale sale; celelalte opt sunt omilii și predici. Tot el se pare că a scris niște canoane asupra epistolelor Sf. Pavel. Scrierile episcopilor care au combătut priscilianismul în general, s-au pierdut Astfel avem numai Regulae definitionum contra haereticos ale lui Syagrius și o epistolă a lui Toridius de Astorga.

PAUL OROSIU, în 414, a redactat un memoriu asupra erorilor priscilianiste și origeniste și l-a adresat Sf. Augustin, aflat în vizită la Hippepona în aceea vreme. Sf. Augustin i-a răspuns respingând priscilianismul, fiindcă prin scrierile sale antimanicheene deja materia problemei era epuizată.

Priscilianiștii falsificau cu nerușinare adevărul și aveau faimoasa formula: jura, sperjura, secretum perdere per noii.

Subliniem că întreaga creștinătate a fost consternată de executarea lui Priscilian și a adepților săi de către uzurpatorul Maxim, iar pe episcopul de Ossonoba, Ithacius, om dur și senzual, care l-a declarat eretic pe Priscilian și a luat parte activa la execuție, Biserica l-a excomunicat. Totuși, scrierile păstrate de Syagrius nu dovedesc deplina nevinovăție a lui Priscilian, fiind totuși eretic.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact