Start :: Sfinti :: Patrologia
CARTEA l
EPOCA I SAU A PERSECUȚIILOR
De la începutul literaturii creștine până la anul 325,
Conciliul I ecumenic din Niceea
PERIOADA A II-A
DE LA SFÂRȘITUL SECOLULUI II PÂNĂ LA CONCILIUL DE LA NICEEA - 325
CAPITOLUL VI
D. ACTELE MARTIRILOR
Sunt vechile scrieri ce povestesc ultimele momente ale vieții mărturisitorilor credinței, cu
scopul să perpetueze amintirea lor și să contribuie la zidirea sufletească a credincioșilor. Ele
erau citite în comunitate în zilele aniversare solemn și comunicate diferitelor Biserici care le
schimbau între ele, ceea ce a permis constituirea unor culegeri. Eusebiu, înaintea
persecuției din 303, a întocmit o culegere aproape completă asupra morții martirilor în
primele trei veacuri (Actele vechilor martiri) care din nefericire s-a pierdut, păstrându-se doar
fragmente puțin importante. Actele martirilor din primele secole creștine se împart astfel:
1) Acte propriu-zise (acta, gesta) ce sunt documente civile oficiale, procese-verbale
dresate de grefieri (notari) tribunalelor, relatând prezentarea, interogatoriile și condamnarea
creștinilor. Aceste piese se păstrau în arhive, iar creștinii obțineau adeseori, cu complicitatea
funcționarilor, copii.
2) Relatările martirilor făcute personal, fie de martorii oculari, fie de contemporani.
Acestea sunt passiones, martyria cu mai putină valoare documentară decât primele, dar
tot acte oficiale ale unei Biserici către celelalte.
3) Povestirile martirilor, numeroase, compuse mult timp după evenimentele pe care
le
relatează; de aceea, valoarea lor istorică atârnă de izvorul, sursa, de la care s-a inspirat
autorul lor. Primele două categorii de acte martirice au o autoritate indiscutabilă, importante
pentru apologetică și istorie, a treia conține și date subiective, imaginate, de aceea, mai
puțin fidele adevărului istorie.
Principalele procese-verbale oficiale păstrate sunt:
1. Actele Sf. Iustin și ale tovarășilor săi (+ 163-167).
2. Actele martirilor din Sicilium (Africa), 17 iulie 180.
3. Actele proconsulare ale Sf. Ciprian (14 sept. 258).
Cele mai vechi povestiri ale martorilor oculari sau contemporani sunt:
a) Martiriul Sf. Policarp (scris în 155-157).
b) Actele Sf. Carpus, Papylus, Agathonice (+ 161-162).
c) Actele lui Apollonius (+ 180-185).
d) Suferința Sf. Perpetua și Felicitas (+ 7 martie 203) atribuită lui Tertulian.
